Salopeta portocalie. Exercitiu social

[Update] In dupa-amiaza de Ajun deja se stransesera 2065 de lei. Target atins si depasit. Le multumim tuturor celor care au devenit parte din povestea asta si le dorim un Craciun implinit sufleteste.

O surpriza frumoasa a fost ca am invatat ca oamenii la care a ajuns ideea noastra s-au implicat cu mai mult decat donatii. Ne-au povestit experiente personale, ne-au dat teme de gandire si, pe un plan mai pragmatic, au adus feedback valoros despre obiectul proiectului: cat de fiabila e masina de spalat aleasa de noi, ce alternative avem...

De la ei am prins curaj sa facem un pas mai departe: crestem suma pe care ne propunem sa o atingem la 2600 de lei, asa incat sa putem lua o masina de calitate mai buna (Bosch). Am gasit-o aici: http://www.mediagalaxy.ro/catalog/index.jsp?catalogId=5&categoryId=150&itemId=15326.

Sergiu da mai multe detalii despre donatori si masina de spalat: http://www.sese.ro/

-------Articolul original e mai jos------------------------

Am nascut prematur la finalul lunii a saptea de sarcina. Petru a ramas in maternitate pentru recuperare ponderala aproape 5 saptamani de la nastere: ne-am externat cand a implinit o luna. Bebelusii obisnuiti merg acasa dupa 3-5 zile de la nastere. Mamele lor ii primesc langa ele din prima zi.

Cu noi, la fel cu toti prematurii si inca vreo cateva categorii de micuti cu probleme, lucurile au stat altfel. Eu si Petru ne-am intalnit la neonatologie timp de o luna in rastimpuri limitate si acolo am invatat din nou despre bucurie.

Primul semn de normalitate pe care l-am primit de la una dintre asistente a fost: "de maine il imbracam!". (am aflat mai tarziu ca era chiar un reper medical in evolutia lui) Era inca la terapie intensiva si a primit un body.

Mai tarziu, dupa ce a fost mutat intr-un salon normal de tratament, am aflat si care e tinuta standard: camasa de panza si scutec de panza, ambalat in formula "sarmaluta".

La un moment dat am primit un zambet si o veste: "Vi l-am facut portocala!". Petru primise de imbracat o salopeta portocalie. Era asa de frumos! Era o pata de culoare vie si expresiva, iar mie mi se parea ca dintr-o data e mai bine si mai aproape sa mearga acasa.

Salopeta portocalie a fost de altfel sortita tuturor dezastrelor pe care le produce un bebelus cu toate functiile in regula: regurgitat, varsat, pipizat... dura maxim trei ore.

O vedeam totusi pe calorifer, spalata, si stiam/speram ca o va mai primi.

Salopeta portocalie a ramas un reper pentru mine. Si o data cu ea am invatat ca pretul ei este ca cineva, una dintre asistente sa o spele cu mana, de cate ori e nevoie, intr-un salon in care 15 bebelusi sunt tratati, hraniti, schimbati, cantariti de aceeasi asistenta.

Am hotarat sa facem un exercitiu social in care sa implicam oamenii care ne cunosc. Vrem sa strangem 2000 de lei cu care sa cumparam pentru sectia de Neonatologie a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta o masina de spalat cu uscator. Pentru salopetele portocalii sau de alta culoare cu care bebelusii veterani sa isi bucure mamele si pentru toate celelalte uniforme, scutece si asa mai departe, care acum sunt luate acasa sau spalate la chiuveta din salon.

Masina e aici: http://www.domo.ro/Electrocasnice/Masini_spalat_&_Uscatoare/Masini_de_spalat_cu_uscator/Indesit/Masina_de_spalat_cu_uscator_Indesit_WIDXL_126

Banii ii strangem fie in contul acesta: RO19INGB0000999900133556, deschis la ING Bank, pe numele Oana Damian, fie in persoana... (ne descurcam noi cumva sa ne intalnim)

Stim ca avem in jur oameni care cred in aceleasi lucruri ca si noi. Exercitiul social pe care il propunem e sa aflam in cat timp se vor mobiliza ei.

Povestea lui Sergiu este aici: http://www.sese.ro/archives/61

[Update] La o ora si jumatate de la publicare, s-au strans deja 350 de lei.

[Update] 21.12.2009 Suma acumulata pana acum e 665 de lei. Acum ne gandim ce frumos ar fi sa se stranga pana la Craciun.

[Update] 22.12.2009 Azi la 12:00 erau deja 865. Prindem curaj :)

[Update] 23.12.2009 Am trecut de jumatate! Azi la 8.30 aveam deja stransi 1145 de lei.

[Update] 23.12.2009 La final de zi bancara s-au strans 1445 de lei. Multumiri inimosilor!

Bun venit acasa, Petru

De vineri suntem impreuna. Petru a venit in sfarsit acasa.

Petru este fiul meu.

O vreme, toate celelalte proiecte despre care spuneam lucruri vor lua o pauza. Acum suntem doar parintii lui Petru.

Filme: Relative values

Foarte British, de week-end sau de concediu :).

Tot filmul m-am simtit ca intr-un roman de P.G. Woodhouse. Cu acelasi tip de umor, cu tipologii umane haioase si neromantioase.

Iar prezenta lui Julie Andrews in rol de lady, aduce super autenticitate. As zice ca e haios de vazut si pe Colin Firth in rol de "nepot asistent" usor ridicol, intr-un rol in care mi-a fost greu sa-mi dau seama de limita dintre ridicolul personajului si sarcasmul acestuia.

L-as mai vedea.

Filme: The Prestige

M-am uitat aseara si m-am hotarat ca a fost buna alegerea.


E un film destept. Din ala care pare ca ti-a dat finalul de la inceput si acuma te lasa sa vezi cum s-a ajuns acolo.
Cu doi eroi intr-o rivalitate perpetua pentru a demonstra cel mai bun numar de magie, si intr-o competitie perpetua pentru cea mai buna razbunare.
Tot filmul se deruleaza ca o cursa, de la o intriga simpla, un bulgare de zapada al razbunarilor reciproce care culmineaza la crima.

Ce nu mi-a placut e cantitatea de aversiune exprimata intre cei doi. As fi apreciat adversitatea mai subtila.

Ce mi-a placut foarte mult e ca filmul are un fir rosu pe care il vezi abia la final. Adica nu numai ca e cu spil destept... dar te trimite inapoi sa pricepi o filosofie a personajului pe care o primesti gratuit la inceput si nu stii ca ai avut-o.

E destept. Si se joaca bine.

P.S. Pentru ca am invatat de la Cosmin, de acum voi incerca sa fac posturi despre filme cu afis si trailer... :)

Despre etica mea profesionala

Ieri m-am enervat foarte tare. Am vrut sa particip la o discutie pe un grup LinkedIn. Eu aderasem la grup ca parea sa fie un grup de specialisti in recrutare, si ma gandeam ce bine o sa fie sa ne lamurim unii altora tot felu' de dileme. Ma rog, fara idealisme, grupul are membri din toate categoriile profesionale, cu scopul declarat de a le oferi oportunitati de cariera in Romania.

Mie mi se pare frumos sa te gandesti asa, dar pe de alta parte mi se pare ca nu mai e deloc un grup profesional. E un grup in care multi sunt, multi isi dau cu parerea.

Asa s-a intamplat si ieri cand un domn broker ne-a dat cateva lectii pretioase despre recrutare cu urmatoarele puncte forte: in strainatate se publica in anunt salariile (si nu se intreaba candidatul la interviu ca sa il fraieresti ca a cerut prea putin), specialistii din HR nu prea au etica profesionala, un recruiter (de exemplu din IT) nu prea poate recruta daca nu e de specialitate (IT!).

Acestea si alte cateva atacuri directe la subsemnata m-au enervat si am iesit din discutie.

Si ca sa blow some steam (cum zice filmu' american educativ) m-am hotarat sa scriu la mine acasa despre acestea si despre etica mea profesionala.

1. O iau de la aia cu recruiteru care nu poate functiona in IT fara experienta in IT. Daca te gandesti ca tot profanu' ca eu (cu studii nici pe departe IT) m-as apuca sa intervievez un candidat si sa imi dau cu parerea ca e potrivit sau nu cu un post, atunci sigur, mea culpa. Da' prea des se confunda recruiteru' cu intervievatorul. Si asta pentru ca intr-o piata plina de posturi de vanzari, marketing sau customer... something... s-a instituit traditia sa ne bazam pe nasul recruiterului ca sa aflam daca omul e potrivit sau nu. Nu ai cui sa reprosezi asta. Nu se intampla numai la noi, si nu pot fi toti recruiterii psihologi sa "ii citeasca omului gandurile" si sa ne zica cu certitudine ca poate si ca vrea, deci e bun.

Dar asta depinde tare mult de specificul industriei. Si in plus, io nu cred ca se intampla in vreo firma sa i se puna omului contractul in brate dupa un interviu cu un recruiter.

Sa revenim la definitii. Recrutare e ce faci ca sa gasesti si atragi candidatii potriviti cu o pozitie. Recruiteru' e un om de marketing si vanzari. Cu dubla expunere. Vinde pe angajator candidatului si pe candidat angajatorului (intr-o formula grosiera). Acuma, treaba cu intervievatu' vine de la sine. Ca om de vanzari nu te apuci sa vinzi rochie de mireasa domnului fost colonel, actual in retragere, pe motiv ca l-ar aranja culoarea. Asa ca tre' sa iti cunosti un pic clientul si sa vezi daca bate cu produsu'. Ca sa faci asta, trebuie sa cunosti industria, sa stii ce vorbesti si sa pricepi ce vorbeste celalalt.

Eu sunt multumita ca in opt ani cat am lucrat in industria de IT am invatat suficient de multe ca sa pot sa port o discutie informata cu oricine din domeniul asta. NU am facut niciodata interviuri de selectie cu oameni cu o specializare atat de diferita de a mea. Nu e jobul meu sa verific competentele profesionale ale unui programator.

2. Acuma cum e cu salariul. (pe aia cu etica oamenilor din HR n-o s-o ating ca nu vad ce as putea sa zic... ca am printzipuri...?)

Asa e, in strainatate se publica salariile. Si se poate face asta pentru ca e o piata matura. Piata matura inseamna ca diferentele de nivel salarial pe aceeasi pozitie intre companii diferite sunt mici, iar o companie isi poate asuma confortabil sa zicem mediana valorilor pentru specialistii ei, pentru ca nu se vor buluci toti la compania din quartila 4. (pe sleau, o poti sa platesti confortabil mai bine ca jumatate din piata si sa nu te temi ca pleaca toti la ala care da cel mai mult si mai mult). Asta e posibil pentru ca la diferente mici, devin relevante aspecte cum ar fi cultura organizationala, beneficiile de fidelizare... etc.

La noi, diferentele sunt inca foarte mari. Nu e o situatie normala si pana se echilibreaza nici nu cred ca se vor publica in mod deschis salariile prin anunturi. (motivele sunt foarte multe, de la maturitatea managementului, pana la cea a resurselor)

De ce intrebi candidatul?

1. Pentru ca vrei sa stii daca asteptarile lui sunt in apropierea scalei tale pentru nivelul la care l-ai evaluat.

2. Pentru ca te ajuta ca strangi informatia asta ca sa vezi incotro fluctueaza piata, si sa te poti adapta la nevoie.

3. Nu ca sa il verifici cat de bine e documentat. Niciodata cand am primit un profil de cautat din partea managerului operational nu am vazut sa contina pe langa competente dobandite in proiecte si nivelul de documentare privind situatia pietei.

Atata. Felicitari celor care au ajuns pana aici.

Ghandi

Din 1982.

Merita vazut pentru ca:

vorbeste uman despre omul care a fost Ghandi si despre valori profund umane

e bine documentat istoric

are substanta cata pentru vreo cateva filme

n-are efecte speciale si n-are nevoie

e genul de film de la care te ridici mai bun cu ceva.

Reclama buna = Viral?

Manafu publica o intrebare foarte pertinenta pentru noile trenduri in comunicare.

Pornind de la un super hit viral Evian (nu e primul), el se intreaba ce se intampla cu reclamele care nu ajung virale. Nu sunt ele bune?

Un comentariu raspunde: viralul se poate raspandi cu viteza, dar poate sa nu genereze nimic altceva decat placerea unui spot funny. O reclama buna e cea care vinde, indiferent cat de virala e sau nu.

Eu as zice asa: depinde ce vrei sa obtii si cu cine vorbesti. Spoturile la Unirea poate ca au devenit virale. Habar n-am. Nu stiu cat de tare s-a raspandit, da' cert e ca e pe youtube. Acuma ce ma indoiesc e ca cei care s-au distrat cu clipul pe net sunt consumatorii Unirea. As paria mai degraba ca cei care intr-adevar consuma Unirea si care au devenit consumatori in urma reclamei, nu au facut asta pentru ca devenise virala.

Nu mai vorbesc de minunea cu salam sasesc.

La Evian... pe de alta parte... n-am uitat nici clipul cu bebelusii in apa. Si stiu sigur ca asociam foarte bine marca cu imaginea.

In plus intentiile de comunicare pot fi extrem de variate: de la a genera cresterea vanzarilor (in mod numarabil clar) pana la a populariza un brand.

E demonstrat ca prezenta in campul nostru de perceptie, fie si periferic, a unui stimul, nu ramane neprocesata. Cu atat mai mult cu cat stimulul se impune pozitiv.

Posibil ca maine nu voi cumpara Evian. Dar raman cu numele in cap si cu o imagine pozitiva despre marca.

Ce as mai zice in plus e ca de fapt multe din reclamele bune devin "virale", daca ne gandim si ca perpetuarea unor replici printre bunicile din parc e tot o forma de viral. Dar nu toate reclamele care isi ating scopul devin virale.

Zilele arhitecturii la Cluj

Responsabilitate (nici nu cred ca sociala..)

Agentia: Ponto de Criacao

Sursa: Blogul lui Marius Buterchi

Make one move and the bunny gets it!

Merita vazuta scena!
De pe vremea cand nu se sfiau americanii sa faca filme cu avioane care aterizeaza pe bulivar in ditamai orasul de cazinouri (cu botul evident in unul din numitele cazinouri).

ConAir. Eu zic ca merita (re-)vazut. Cu multi muschi pusi la bataie in forma cea mai pura, cu replici memorabile (vezi mai sus)...

Branding de provincie

Ati observat numele magazinelor si bodegutelor din micile orase de provincie din categoria: Sebes, Corabia, Teius, Caracal, Turda... si asa mai departe?

Eu provin dintr-un astfel de mic orasel. Unde se pot observa aceleasi tipare. Micile magazine se numesc complicat ProInvest... sau Euro...ceva-pex. Nu e nevoie sa insist. Sunt sigura ca daca proveniti dintr-un oras mic stiti despre ce vorbesc.
Care e reactia comunitatii locale? Nimeni nu foloseste numele "de botez" al micii intreprinderi (ii zic asa ca e produsul unui mic intreprinzator, indiferent ce obiect de activitate are). Se stie si se recomanda "la popescu".

Va amititi Titanic Vals? Celebra scena cu palaria care oscileaza intre Mageanu si Stanciulescu ca sa mai scada din pret, pana ajunge sa fie mostenita gratis de la un avocat proaspat decedat. La fel ar arata acum aceeasi conversatie intr-un mic oras de provincie.

De ce?
Pentru ca afacerile pornite in micile orase sunt afaceri care apartin comunitatii si sunt reprezentative pentru un membru al comunitatii.
Trasaturile personale ale intreprinzatorului vor fi transferate asupra afacerii sale.
Produsul/Serviciul sau va fi testat pentru ca apartine comunitatii si pentru ca trebuie dezbatut.

Prin urmare o mica afacere dintr-un mic oras are de la pornire atu-urile unui brand consacrat (cu conditia ca initiatorul sa aiba o oarecare vechime in comunitate).
E un brand care se bazeaza preponderent pe combinatia comunicare-comportament. Adica are aderenta tocmai pentru ca se comunica despre el si comunicarea porneste de la atribute de comportament ale personajului central.

Asadar, bodeguta Damian din micul targ al ... ar avea exponential mai mult succes decat bodeguta lui Damian care se cheama The Lost paradise (nume destinat a se bucura pentru eternitate de ignoranta locuitorilor micului targ).

Pacat ca aceste mici medii paradisiace in care brand-urile ar putea crea chiar o cultura a comunitatii raman complet ignorante la cateva principii absolut elementare si chiar intuitive de marketing.

quizoo: sau cum imi voi impinge departe urmaritorii de pe twitter

A aparut pe Twitter cu intentia de a da si altceva de lucru audientei decat sa povesteasca pe unde ia pranzul azi sau cat e de cald in metrou.
E cu intrebari de cultura generale si pe mine m-a prins complet: adica de azi dimineata de la 7 vanez intrebarile noi ale lui quizoo. Si postez update-uri in draci cu tot felu de raspunsuri.

Ma rog acuma trebuie sa mentionez mandria de a fi dat si raspunsuri corecte care nu mi-au castigat runde ca au fost prea precise sau altfel exprimate.

Lasa asta. Ma tem ca dupa ce cu greu am inceput sa gasesc in lista de urmaritori si oameni destepti, ale caror bloguri deja le urmaresc, o sa le umplu oamenilor paginile cu aberatiile mele criptice de tipul "@quizoo raspuns cal". Chestie care m-ar enerva si pe mine groaznic daca n-as fi complet addicted, mai ales ca inainte de acest moment am fost de-a dreptul rezervata in comunicarea pe twitter. Si nu glumesc. Am comportamente de dependenta. Sa va zic, n-am stiut raspunsul la intrebarea Melodie: the power of good-bye ___ si m-am gandit ca poate ca trebuie continuat cu ceva. Dau repede search pe google, prima chestie cu sens pe care mi-a autocompletat-o a fost "the power of goodbye lyrics" si raspund fara creier "lyrics". Fara sa ma duca mintea in febra momentului ca se cautasera probabil de multe ori versurile celebrei melodii...

Prin urmare... ma bazez pe acest mijloc pentru a-mi cere scuze celor care s-au asteptat sa primeasca ceva destept in schimbul urmaririi user-ului meu pe twitter.

Vara in preview...

Cum facem ca sa ne asiguram un pic de racoare pentru caldurile care vin...



Probabil ca e vechi filmuletul si deja circulat... da' mi-a placut

D-na psiholoaga

Azi am citit un post dragut pe blogul unui candidat la internship la firma la care lucrez.

Mi-a placut ca e personal si plin de emotia experientelor prin care a trecut, si in plus, zice si de mine :)(pentru cei care prefera varianta scurta): povesteste despre testele de inteligenta pe care le-a dat la noi si despre mine (d-na psiholoaga care le-a explicat testele). De inteles confuzia si fac mea culpa ca nici eu n-am zis cine sunt si cu ce ma ocup. De fapt povesteste despre cat de palpitanta a fost pentru el ziua aia.

Dar, asa cum e de asteptat partea dragutza pentru mine in toata poveste e despre mine. Si suna asa... dupa ce aparusem si eu pe undeva in poveste cu rol de personaj pozitiv, iata ca revine cu sequelul: descrierea pentru d-na psiholoaga era incorecta: de fapt era amabila si urata!.
Si toate acestea din dragoste pentru Ada (autoarea comentariului usor flatat de la subsolul rectificarii).

De la televiziune catre consumatori

... despre consumabile in proces.
"Pentru ca un mesaj publicitar sa fie perceput, creierul telespectatorului trebuie sa fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este sa-l faca disponibil: adica sa-l distreze, sa-l destinda pentru a-l pregati, intre doua mesaje. Ceea ce vindem la Coca-Cola este timp al creierului uman disponibil".

Genial. Cuvintele ii apartin lui Patrick Le Lay si au aparut in 2004 in lucrarea "Conducatorii fata in fata cu puterea".

Imi imaginez ca pot sa sune socant. Dar mie imi suna a eleganta si echilibru perfect al produsului care este de fapt vandut. Imi imaginez programe perfect gandite si corelate cu audientele, un sincron frumos intre program si publicitate... Ma gandesc ca in mod ideal ar trebui sa nici nu simt cand intra pauza publicitara si incep sa fiu convinsa de necesitatea tuturor acestor minuntatii de care aflu.

In realitate... ma enervez la pauza publicitara cand dau peste reclame care clar nu mi se adreseaza. Mi se strica toata disponibilitate si ma apuca si amocu cand din publicitate sar in promo si mai vad si ce tare mi s-ar recomanda cine stie ce idiotenie...

Oare nacazul sa fie la marketing la tv? Sau... ca nu se pupa mk cu realizatorii de programe... sau cine mai stie pe unde...

Recomandari: Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic

Fiecare barbat primeste zilnic vreo suta de e-mailuri prin care i se propune sa-si lungeasca penisul. Fiecare femeie primeste zilnic vreo suta de e-mailuri prin care i se propune sa-si lungeasca penisul. Dar numanui - barbat sau femeie - nu i s-a comunicat prin e-mail ca ar avea sanii mici si ca este rugat/a frumos sa-i umple cu silicon... Din colectia Bonton de la Nemira: Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic. Mic tratat pentru intelectuali agasati.

Job de marketing si vanzari in productie publicitara (Cluj)

Un prieten foarte bun angajeaza reprezentant de vanzari si marketing pentru firma lui de productie publicitara.

Echipa e tanara si foarte deschisa la minte. Isi doresc un om care sa dezvolte planurile de marketing ale firmei, sa faca intretinere de protofoliu de clienti si sa aduca clienti noi.

Trimite-mi un CV la oanamdamian [at] gmail.com, in care sa faci vizibila expunerea anterioara la cunostinte de marketing, ca ai permis categoria B, ca stii limba engleza. Te ajuta sa ai experienta in productie publicitara si eventuale cunostinte tehnice (intelegi mai bine produsele).
Include un text de maxim 200 de cuvinte in care sa spui pe scurt cum te gandesti sa faci ca sa creezi si sa implementezi un program de crestere a bazei de date cu clienti potentiali.

Ca sa ii cunosti (desi sunt men of few words) du-te pe site-ul lor: Spirographix.

Online: Jurnalism online nu inseamna stire

Mi-a placut foarte mult post-ul lui Alex Mihaileanu despre ce inseamna jurnalism online.

In esenta e o pledoarie pentru calitatea care se obtine din analiza, din creativitate, din cautat si exploatat resurse de informatie.

Subscriu. Cred ca e o forma de umanizare a informatiei. Asa cum trend-ul brandurilor e sa se umanizeze si sa capete prezenta, la fel se intampla si cu informatia. Probabil pentru ca suntem in curs de depersonalizare, tindem catre cresterea calitatii umane a produselor mintilor noastre.

Mai multi dintre prietenii mei programatori mi-au spus ca daca si-ar schimba meseria ar face ceva cu lemn: mobila... something. Explicatia lor este ca e obositor sa ai constiinta ca produsul muncii tale inceteaza sa existe la o apasare de buton, pentru ca este perfect nepalpabil.

Personal: Nostalgie

Am ascultat Pasarea Colibri. Si mi s-a facut dor
... de nopti in care am dezbatut filosofia lumii
... de dimineti cu cafea si tigari si fara mic dejun
... de joc de carti si vin
... de libertatea sa declar miercurea ca e duminica si sa-mi anunt prietenii ca sa nu cumva sa mearga la cursuri
... de infatuarea de a ma crede buricul pamantului
... de un inceput de idila cu "Esti fericita vad ca porti inel"

Cariera: Microjobs

Ca recruiter urmaresc ce se intampla cu Microjobs.
Ma intereseaza pentru ca:
1. Se foloseste de un mediu despre care se vorbeste (Twitter)
2. In RO Twitter prinde cel mai bine pe populatia intre 21-30 de ani - adica acolo unde in industria de IT iti gasesti cam toata plaja de expertiza pe nivele de junior, medior si senior (nu ma refer la layere de management de nici un fel)
3. Favorizeaza comunicarea succinta: din nou, in industria de IT (si nu numai), vorbesti cu oameni care folosesc intens mediile online si care sunt obisnuiti sa priceapa rapid un mesaj si sa caute varianta scurta.

4. (Bonus) Au aparut anunturi ale altor site-uri de joburi (Joobs)
La nacazuri: merge aiurea layout-ul pe IE6.

IT: Despre programatori, concedieri si criza

Am citit azi un articol care desi promitea senzatii, nu mi-a spus nimic.
Mi-a spus ce zic niste oameni cu experienta in IT, care nu zic pentru prima data lucrurile astea.

Din anii trecuti, de cand Clujul a inceput sa fie un nod al industriei de IT, am tot avut contact cu valurile de stiri legate de piata specialistilor.
Intr-o industrie care se bazeaza pe capacitatea intelectuala a resurselor, si care nu produce nimic tangibil, expansiunea rapida (asa cum s-a intamplat in ultimii ani)n-are cum sa nu produca dezechilibre, din cauza ca depinde in foarte mare masura de o resursa greu de controlat. Ceea ce in jurnalism se traduce prin explozii. Daca trendul e ca sunt cautati, atunci articole despre salarii exorbitante, despre deficit si zbaterile companiilor. Daca trendul e ca e criza, si companiile din IT au aceleasi provocari ca toata piata, atunci "se intoarce roata".

Asta cu "se intoarce roata" e din gama "ne furam caciula singuri", "razi, ca din timpul tau razi", si alte asemenea perle pe care le-am auzit prin scoala, sau alte ipostaze ale copilariei. Si are aceeasi valenta intens moralizatoare. (na! acuma sa-i vedem noi pe programatori, cand s-a intors roata!).

Oamenii de pe piata asta nu sunt diferiti decta pe alte piete. E doar o piata care a crescut mai tare si mai repede decat alte piete.
Efectul a fost presiune. Daca dimensiunile produselor cautate sunt pret, calitate si timp, pe orice fel de piata, atunci noi, ca industrie am presat pe cantitate si implicit pe timp, pe piata resurselor pe care le cautam.
Efectul a fost ca am afectat calitatea si pretul. Adica a crescut pretul maxim la care suntem dispusi sa contractam capacitatea intelectuala. Iar cerintele de calitate... sa fim seriosi, am vazut ca se poate supravietui si fara, deci mai putin efort de autoconstruire e mai bun decat mai mult efort.

Ce se intampla acum, e ca nu mai punem presiune pe cantitatea de resurse, ci pe calitatea lor. Pentru ca industria e fortata sa devina eficienta, ca sa supravietuiasca. E simplu.

Cand e criza primele zone afectate sunt serviciile. Gartner enunta pentru 2009 ca bugetele de IT ar fi bine sa fie investite in inovatie, sau sa nu fie cheltuite deloc.
In traducere la nivel de resurse inseamna concentrare pe managementul talentelor, pentru ca acolo e potentialul de invoatie maxim.

Recomandari: Audio Book-urie la tine in companie

O initiativa Humanitas. De popularizare a produsului audio book.
Din cate stiu despre audio book-urile scoase de Humanitas sunt produse cu identitate clara: autor si cititor de calibru.

Din pacate nu pot sa dau link. Am auzit de initiativa la radio. Si e vorba ca cei de la Humanitas vin cu tot cu stand, cu audio book si cu personalitatea la pachet, in companie.

E o initiativa de marketing, normal, destinata publicului ocupat care nu prea mai are timp sa puna mana pe suportul tipar-hartie si sa citeasca. Da' e de cultura. Si merita incurajata!

Update:
am gasit pana la urma link la humanitas si initiativa.

Marketing: Despre algoritmi

Am gasit un post mai vechi pe blogul lui Seth Godin. Foarte tare si la obiect.

Pe scurt: un algoritm este un set de instructiuni care iti permit sa rezolvi o problema. Atata timp cat problemele sunt similare, algoritmul functioneaza.

Un algoritm preluat de la Darwin este ca speciile care se raspandesc, castiga.
Prin analogie, ideile care se raspandesc, supravietuiesc. Cateodata, pe masura ce se retransmit, ele se schimba si e posibil ca asa sa devina si mai puternice.

Concluzia: fa-ti mesajul in asa fel incat el sa poata fi inteles si raspandit. Altfel moare.

Eliberadio: Sunt consumator de brand

Stiu de mult despre mine ca sunt un consumator de brand. Ma intereseaza si ma gandesc la marcile cu care ma asociez. Plus ca sunt fidela numelor pe care le-am ales.

Cred ca un consumator de brand e azi mai mult decat un cumparator fidel. Face mai mult. Asta daca brandul are inteligenta de a cere.

M-am gandit la asta urmarind demersul Radio Guerilla: Atlas de antimitocanie urbana. Gandurile si valorile mele despre societate se potrivesc cu conceptul. Eu ma regasesc ca individ in consumul de guerilla. Nu vorbesc despre personaje. Nu sunt fan al vedetelor. Postul asta este coerent cu conceptele pe care le promoveaza (si toate personajele lui, inclusiv Craioveanu si Dobrovolschi, sunt coerente cu conceptul). Mai am exemple care mi-au venit in cap legate de campaniile radio Guerilla, cum ar fi ca "cine nu citeste e prost".

De-aia ma gandesc ca am gasit un super brand. Pentru ca se individualizeaza prin niste declaratii de valoare proprii.
In mod normal (asa cum arata piata locala, si de radio si de televiziune) un radio isi defineste setul de principii prin stiluri muzicale preferate, tip de stiri si cantitate de stiri, si eventual, la avansati, un set de emisiuni specifice.

Ce imi da in plus un brand destept: imi da niste idei. Care imi creeaza o apartenenta la un trib. Azi brandurile sunt etichete ale unor comunitati de indivizi. Cu cat mai mult pot ele contribui individualizarea grupului de consumatori, cu atat sunt mai puternice.

Frumusete pe muchie de cutit

Este un titlu de show tv. Probabil importat. Habar n-am si nu conteaza.
Eu l-am aflat aseara. Din reclama.

Zice asa: "Toata lumea merita o sansa la viata!".
Si sansa e asa: Sunt niste oameni complexati de diferite defecte fizice, si care considera ca viata lor nu este implinita pana in acest moment din cauza nasului mare, sau burticii tremuratoare... Ei bine, ei au acum o sansa la viata. Facem chirurgie estetica, facem consultanta de stil, tundem, radem si frezam (sauvage, neaparat!).

Iar asta se numeste "o sansa la viata"!

Ca asa ne invata pe noi televiziunea, ca e e rau sa fii urat, e ca si cum nu ai avea o viata. Ca viata au doar cei frumosi. Ca succesul se obtine prin frumusete.

Pentru mine e incredibil. E abrutizant. Iar acestea sunt eufemisme (ma adresez acum uratilor si frumosilor care citesc si inteleg mai mult).

Oare tindem sa ne tampim? Sau ne place nefericirea si vrem sa o cultivam la masele care se vor convinge ca nu merita sa traiasca daca au nasul mare...

Marketing: Ce e aia marketing?

Marketing NU e exclusiv urmatoarele lucruri:
1. Ceva ce face promovare
2. Ceva ce face vanzari
3. Ceva ce face evenimente
4. Ceva ce concepe reclame
5. Ceva ce incepe de la: uite ce producem, market it!

Marketing incepe de la:
1. Alegerea pietelor pe care le vizezi
2. Cat trebuie investit si unde
3. Ce produse trebuie eliminate sau dezvoltate (!!!!)
Marketing de calitate e responsabil de inovare (NU in textul reclamelor!).
60-70% dintre rezultatele actiunilor de marketing se produc in anii urmatori executarii lor (nu in anul curent).

Eu nu m-am intalnit pana acum in comunitatea locala cu specialisti de marketing care sa atinga autoritatea descrisa mai sus. (mai putin situatia in care specialistul de mk e si cu rol de manager general).
Am intalnit manageri care acopera partea "Marketing incepe de la:..." prin cunostintele lor despre industrie care produc intuitii despre incotro, cum, si cu cine.

PR 2.0

Recomand Trainingul Social Media for Communicators.

Pentru ca mi se pare interesant si mi se pare ca va fi de ajutor pentru oamenii de PR sa invete despre cum functioneaza acest instrument nou al meseriei lor.

Cineva (vorbitori experimentati ai blogosferei) le va vorbi despre un ciocan nou care nu functioneaza daca dai cu el la fel cu cel vechi.

Cred ca avem tendinta de a ne folosi de instrumente sau principii vechi, ca sa facem lucruri pe care ele nu le pot face.

Si mai cred sincer in faptul ca blogul de companie nu ar trebui sa existe. Cred ca blogul trebuie sa poarte o fata umana. Iar daca are o fata umana, atunci nu mai e blogul companiei: e blogul acestui super valoros pe care il ai in compania ta.

Spiritul sitcom

Am fost la teatru duminica trecuta.

In formula de familie, imbracati frumos si "lustruiti pe bombeu". Piesa clasica cu miros de dulapioare vechi de spiter. (chiar asa mirosea in sala de la decoruri).
Pe mine ma apuca emotia si respectul la teatru. Ma simt in vizita la cineva care face un lucru absolut extraordinar pentru mine: isi pune sufletul pe masa.
Nu a fost prima data cand am trait si sentimentul ca mi-e rusine cu ceilalti musafiri.
A mai fost asa o data cand in rolul copilului divin al lui Bruckner a aparut aclamat consistent pe toata durata piesei de sumedenie de dragutze, dl. Aurelian Temisan. Ma rog, star, piesa asa mai moderna... parca nu bate chiar asa la ochi.
Dar acum... publicul aplauda cand ii place o scena. Moare un personaj... actorii se concentreaza pe intensitatea starilor, si noi aplaudam! In spiritul sitcom, in care ne-am obisnuit sa ni se semnaleze cand radem si cand a aparut un moment demn de atentie pentru ca se dau aplauze.

Beneficiile crizei

Am citit si mi-a placut, dupa ce m-am straduit vreo doua zile sa-l gasesc (poveste lunga despre PR-ul celor de la BusinessEdu.ro), articolul lui Dan Berteanu despre criza si efectele ei.

Ce mi-a placut (avand in vedere ca am mai trecut printr-o criza - desi nu asa de mare) a fost ca vorbeste despre criza ca test al valorilor. Intr-o perioada de boom economic, in care piata de resurse umane era un "buyer's market" cu atu-urile in mana candidatilor/angajatilor, a fost de impact orientarea organizatiilor catre filosofia "oamenii sunt cel mai valoros capital, si in oameni investim". Acum, in criza, echilibrul puterilor se reorienteaza in favoarea angajatorilor.

Acum, cu atu-ul in maneca, e usor de testat autenticitatea filosofiei mai sus mentionate.

Acum 8 ani, in plina criza, lucram intr-o firma de IT unde managementul performantei functiona asa: "daca nu-si fac treaba, le tai din salariu. Daca asta nu le convine, uite usa: sunt o gramada care ar vrea sa lucreze in locu' lor!". Greu de crezut ca se vorbea despre atat de cautatii profesionisti in IT din ultimii ani. Dar asa arata pentru mine testul picat al valorilor.

Ce astept de la 2009...

Sa termin de citit cartile incepute in 2008 (vreo 5) si sa incep altele.

Sa apara in vara Harry Potter and the HalfBlood Prince (filmul).

Sa vad Five Minutes to Heaven cu Anamaria Marinca si Liam Neeson.

Sa ma obisnuiesc cu apropierea de 30 de ani.

Sa fac un proiect artistic despre grotesc si abrutizare. (o gluma artistica)

(underline: grotescul pozei (ca si postura), pierderea identitatii, abrutizarea, elasticitatea miscarilor si uratul figurilor). Tehnica: detaliu fin (baroc? realism?)

Sa invat despre umilinta.