Thursday, July 30, 2009

Despre etica mea profesionala

Ieri m-am enervat foarte tare. Am vrut sa particip la o discutie pe un grup LinkedIn. Eu aderasem la grup ca parea sa fie un grup de specialisti in recrutare, si ma gandeam ce bine o sa fie sa ne lamurim unii altora tot felu' de dileme. Ma rog, fara idealisme, grupul are membri din toate categoriile profesionale, cu scopul declarat de a le oferi oportunitati de cariera in Romania.

Mie mi se pare frumos sa te gandesti asa, dar pe de alta parte mi se pare ca nu mai e deloc un grup profesional. E un grup in care multi sunt, multi isi dau cu parerea.

Asa s-a intamplat si ieri cand un domn broker ne-a dat cateva lectii pretioase despre recrutare cu urmatoarele puncte forte: in strainatate se publica in anunt salariile (si nu se intreaba candidatul la interviu ca sa il fraieresti ca a cerut prea putin), specialistii din HR nu prea au etica profesionala, un recruiter (de exemplu din IT) nu prea poate recruta daca nu e de specialitate (IT!).

Acestea si alte cateva atacuri directe la subsemnata m-au enervat si am iesit din discutie.
Si ca sa blow some steam (cum zice filmu' american educativ) m-am hotarat sa scriu la mine acasa despre acestea si despre etica mea profesionala.

1. O iau de la aia cu recruiteru care nu poate functiona in IT fara experienta in IT. Daca te gandesti ca tot profanu' ca eu (cu studii nici pe departe IT) m-as apuca sa intervievez un candidat si sa imi dau cu parerea ca e potrivit sau nu cu un post, atunci sigur, mea culpa. Da' prea des se confunda recruiteru' cu intervievatorul. Si asta pentru ca intr-o piata plina de posturi de vanzari, marketing sau customer... something... s-a instituit traditia sa ne bazam pe nasul recruiterului ca sa aflam daca omul e potrivit sau nu. Nu ai cui sa reprosezi asta. Nu se intampla numai la noi, si nu pot fi toti recruiterii psihologi sa "ii citeasca omului gandurile" si sa ne zica cu certitudine ca poate si ca vrea, deci e bun.
Dar asta depinde tare mult de specificul industriei. Si in plus, io nu cred ca se intampla in vreo firma sa i se puna omului contractul in brate dupa un interviu cu un recruiter.
Sa revenim la definitii. Recrutare e ce faci ca sa gasesti si atragi candidatii potriviti cu o pozitie. Recruiteru' e un om de marketing si vanzari. Cu dubla expunere. Vinde pe angajator candidatului si pe candidat angajatorului (intr-o formula grosiera). Acuma, treaba cu intervievatu' vine de la sine. Ca om de vanzari nu te apuci sa vinzi rochie de mireasa domnului fost colonel, actual in retragere, pe motiv ca l-ar aranja culoarea. Asa ca tre' sa iti cunosti un pic clientul si sa vezi daca bate cu produsu'. Ca sa faci asta, trebuie sa cunosti industria, sa stii ce vorbesti si sa pricepi ce vorbeste celalalt.

Eu sunt multumita ca in opt ani cat am lucrat in industria de IT am invatat suficient de multe ca sa pot sa port o discutie informata cu oricine din domeniul asta. NU am facut niciodata interviuri de selectie cu oameni cu o specializare atat de diferita de a mea. Nu e jobul meu sa verific competentele profesionale ale unui programator.

2. Acuma cum e cu salariul. (pe aia cu etica oamenilor din HR n-o s-o ating ca nu vad ce as putea sa zic... ca am printzipuri...?)
Asa e, in strainatate se publica salariile. Si se poate face asta pentru ca e o piata matura. Piata matura inseamna ca diferentele de nivel salarial pe aceeasi pozitie intre companii diferite sunt mici, iar o companie isi poate asuma confortabil sa zicem mediana valorilor pentru specialistii ei, pentru ca nu se vor buluci toti la compania din quartila 4. (pe sleau, o poti sa platesti confortabil mai bine ca jumatate din piata si sa nu te temi ca pleaca toti la ala care da cel mai mult si mai mult). Asta e posibil pentru ca la diferente mici, devin relevante aspecte cum ar fi cultura organizationala, beneficiile de fidelizare... etc.
La noi, diferentele sunt inca foarte mari. Nu e o situatie normala si pana se echilibreaza nici nu cred ca se vor publica in mod deschis salariile prin anunturi. (motivele sunt foarte multe, de la maturitatea managementului, pana la cea a resurselor)

De ce intrebi candidatul?
1. Pentru ca vrei sa stii daca asteptarile lui sunt in apropierea scalei tale pentru nivelul la care l-ai evaluat.
2. Pentru ca te ajuta ca strangi informatia asta ca sa vezi incotro fluctueaza piata, si sa te poti adapta la nevoie.
3. Nu ca sa il verifici cat de bine e documentat. Niciodata cand am primit un profil de cautat din partea managerului operational nu am vazut sa contina pe langa competente dobandite in proiecte si nivelul de documentare privind situatia pietei.

Atata. Felicitari celor care au ajuns pana aici.

Wednesday, July 29, 2009

Ghandi

Din 1982.
Merita vazut pentru ca:
vorbeste uman despre omul care a fost Ghandi si despre valori profund umane
e bine documentat istoric
are substanta cata pentru vreo cateva filme
n-are efecte speciale si n-are nevoie
e genul de film de la care te ridici mai bun cu ceva.

Tuesday, July 28, 2009

Reclama buna = Viral?

Manafu publica o intrebare foarte pertinenta pentru noile trenduri in comunicare.

Pornind de la un super hit viral Evian (nu e primul), el se intreaba ce se intampla cu reclamele care nu ajung virale. Nu sunt ele bune?

Un comentariu raspunde: viralul se poate raspandi cu viteza, dar poate sa nu genereze nimic altceva decat placerea unui spot funny. O reclama buna e cea care vinde, indiferent cat de virala e sau nu.

Eu as zice asa: depinde ce vrei sa obtii si cu cine vorbesti. Spoturile la Unirea poate ca au devenit virale. Habar n-am. Nu stiu cat de tare s-a raspandit, da' cert e ca e pe youtube. Acuma ce ma indoiesc e ca cei care s-au distrat cu clipul pe net sunt consumatorii Unirea. As paria mai degraba ca cei care intr-adevar consuma Unirea si care au devenit consumatori in urma reclamei, nu au facut asta pentru ca devenise virala.
Nu mai vorbesc de minunea cu salam sasesc.

La Evian... pe de alta parte... n-am uitat nici clipul cu bebelusii in apa. Si stiu sigur ca asociam foarte bine marca cu imaginea.
In plus intentiile de comunicare pot fi extrem de variate: de la a genera cresterea vanzarilor (in mod numarabil clar) pana la a populariza un brand.
E demonstrat ca prezenta in campul nostru de perceptie, fie si periferic, a unui stimul, nu ramane neprocesata. Cu atat mai mult cu cat stimulul se impune pozitiv.
Posibil ca maine nu voi cumpara Evian. Dar raman cu numele in cap si cu o imagine pozitiva despre marca.

Ce as mai zice in plus e ca de fapt multe din reclamele bune devin "virale", daca ne gandim si ca perpetuarea unor replici printre bunicile din parc e tot o forma de viral. Dar nu toate reclamele care isi ating scopul devin virale.