Responsabilitate (nici nu cred ca sociala..)

Agentia: Ponto de Criacao

Sursa: Blogul lui Marius Buterchi

Make one move and the bunny gets it!

Merita vazuta scena!
De pe vremea cand nu se sfiau americanii sa faca filme cu avioane care aterizeaza pe bulivar in ditamai orasul de cazinouri (cu botul evident in unul din numitele cazinouri).

ConAir. Eu zic ca merita (re-)vazut. Cu multi muschi pusi la bataie in forma cea mai pura, cu replici memorabile (vezi mai sus)...

Branding de provincie

Ati observat numele magazinelor si bodegutelor din micile orase de provincie din categoria: Sebes, Corabia, Teius, Caracal, Turda... si asa mai departe?

Eu provin dintr-un astfel de mic orasel. Unde se pot observa aceleasi tipare. Micile magazine se numesc complicat ProInvest... sau Euro...ceva-pex. Nu e nevoie sa insist. Sunt sigura ca daca proveniti dintr-un oras mic stiti despre ce vorbesc.
Care e reactia comunitatii locale? Nimeni nu foloseste numele "de botez" al micii intreprinderi (ii zic asa ca e produsul unui mic intreprinzator, indiferent ce obiect de activitate are). Se stie si se recomanda "la popescu".

Va amititi Titanic Vals? Celebra scena cu palaria care oscileaza intre Mageanu si Stanciulescu ca sa mai scada din pret, pana ajunge sa fie mostenita gratis de la un avocat proaspat decedat. La fel ar arata acum aceeasi conversatie intr-un mic oras de provincie.

De ce?
Pentru ca afacerile pornite in micile orase sunt afaceri care apartin comunitatii si sunt reprezentative pentru un membru al comunitatii.
Trasaturile personale ale intreprinzatorului vor fi transferate asupra afacerii sale.
Produsul/Serviciul sau va fi testat pentru ca apartine comunitatii si pentru ca trebuie dezbatut.

Prin urmare o mica afacere dintr-un mic oras are de la pornire atu-urile unui brand consacrat (cu conditia ca initiatorul sa aiba o oarecare vechime in comunitate).
E un brand care se bazeaza preponderent pe combinatia comunicare-comportament. Adica are aderenta tocmai pentru ca se comunica despre el si comunicarea porneste de la atribute de comportament ale personajului central.

Asadar, bodeguta Damian din micul targ al ... ar avea exponential mai mult succes decat bodeguta lui Damian care se cheama The Lost paradise (nume destinat a se bucura pentru eternitate de ignoranta locuitorilor micului targ).

Pacat ca aceste mici medii paradisiace in care brand-urile ar putea crea chiar o cultura a comunitatii raman complet ignorante la cateva principii absolut elementare si chiar intuitive de marketing.

quizoo: sau cum imi voi impinge departe urmaritorii de pe twitter

A aparut pe Twitter cu intentia de a da si altceva de lucru audientei decat sa povesteasca pe unde ia pranzul azi sau cat e de cald in metrou.
E cu intrebari de cultura generale si pe mine m-a prins complet: adica de azi dimineata de la 7 vanez intrebarile noi ale lui quizoo. Si postez update-uri in draci cu tot felu de raspunsuri.

Ma rog acuma trebuie sa mentionez mandria de a fi dat si raspunsuri corecte care nu mi-au castigat runde ca au fost prea precise sau altfel exprimate.

Lasa asta. Ma tem ca dupa ce cu greu am inceput sa gasesc in lista de urmaritori si oameni destepti, ale caror bloguri deja le urmaresc, o sa le umplu oamenilor paginile cu aberatiile mele criptice de tipul "@quizoo raspuns cal". Chestie care m-ar enerva si pe mine groaznic daca n-as fi complet addicted, mai ales ca inainte de acest moment am fost de-a dreptul rezervata in comunicarea pe twitter. Si nu glumesc. Am comportamente de dependenta. Sa va zic, n-am stiut raspunsul la intrebarea Melodie: the power of good-bye ___ si m-am gandit ca poate ca trebuie continuat cu ceva. Dau repede search pe google, prima chestie cu sens pe care mi-a autocompletat-o a fost "the power of goodbye lyrics" si raspund fara creier "lyrics". Fara sa ma duca mintea in febra momentului ca se cautasera probabil de multe ori versurile celebrei melodii...

Prin urmare... ma bazez pe acest mijloc pentru a-mi cere scuze celor care s-au asteptat sa primeasca ceva destept in schimbul urmaririi user-ului meu pe twitter.

Vara in preview...

Cum facem ca sa ne asiguram un pic de racoare pentru caldurile care vin...



Probabil ca e vechi filmuletul si deja circulat... da' mi-a placut

D-na psiholoaga

Azi am citit un post dragut pe blogul unui candidat la internship la firma la care lucrez.

Mi-a placut ca e personal si plin de emotia experientelor prin care a trecut, si in plus, zice si de mine :)(pentru cei care prefera varianta scurta): povesteste despre testele de inteligenta pe care le-a dat la noi si despre mine (d-na psiholoaga care le-a explicat testele). De inteles confuzia si fac mea culpa ca nici eu n-am zis cine sunt si cu ce ma ocup. De fapt povesteste despre cat de palpitanta a fost pentru el ziua aia.

Dar, asa cum e de asteptat partea dragutza pentru mine in toata poveste e despre mine. Si suna asa... dupa ce aparusem si eu pe undeva in poveste cu rol de personaj pozitiv, iata ca revine cu sequelul: descrierea pentru d-na psiholoaga era incorecta: de fapt era amabila si urata!.
Si toate acestea din dragoste pentru Ada (autoarea comentariului usor flatat de la subsolul rectificarii).

De la televiziune catre consumatori

... despre consumabile in proces.
"Pentru ca un mesaj publicitar sa fie perceput, creierul telespectatorului trebuie sa fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este sa-l faca disponibil: adica sa-l distreze, sa-l destinda pentru a-l pregati, intre doua mesaje. Ceea ce vindem la Coca-Cola este timp al creierului uman disponibil".

Genial. Cuvintele ii apartin lui Patrick Le Lay si au aparut in 2004 in lucrarea "Conducatorii fata in fata cu puterea".

Imi imaginez ca pot sa sune socant. Dar mie imi suna a eleganta si echilibru perfect al produsului care este de fapt vandut. Imi imaginez programe perfect gandite si corelate cu audientele, un sincron frumos intre program si publicitate... Ma gandesc ca in mod ideal ar trebui sa nici nu simt cand intra pauza publicitara si incep sa fiu convinsa de necesitatea tuturor acestor minuntatii de care aflu.

In realitate... ma enervez la pauza publicitara cand dau peste reclame care clar nu mi se adreseaza. Mi se strica toata disponibilitate si ma apuca si amocu cand din publicitate sar in promo si mai vad si ce tare mi s-ar recomanda cine stie ce idiotenie...

Oare nacazul sa fie la marketing la tv? Sau... ca nu se pupa mk cu realizatorii de programe... sau cine mai stie pe unde...

Recomandari: Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic

Fiecare barbat primeste zilnic vreo suta de e-mailuri prin care i se propune sa-si lungeasca penisul. Fiecare femeie primeste zilnic vreo suta de e-mailuri prin care i se propune sa-si lungeasca penisul. Dar numanui - barbat sau femeie - nu i s-a comunicat prin e-mail ca ar avea sanii mici si ca este rugat/a frumos sa-i umple cu silicon... Din colectia Bonton de la Nemira: Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic. Mic tratat pentru intelectuali agasati.

Job de marketing si vanzari in productie publicitara (Cluj)

Un prieten foarte bun angajeaza reprezentant de vanzari si marketing pentru firma lui de productie publicitara.

Echipa e tanara si foarte deschisa la minte. Isi doresc un om care sa dezvolte planurile de marketing ale firmei, sa faca intretinere de protofoliu de clienti si sa aduca clienti noi.

Trimite-mi un CV la oanamdamian [at] gmail.com, in care sa faci vizibila expunerea anterioara la cunostinte de marketing, ca ai permis categoria B, ca stii limba engleza. Te ajuta sa ai experienta in productie publicitara si eventuale cunostinte tehnice (intelegi mai bine produsele).
Include un text de maxim 200 de cuvinte in care sa spui pe scurt cum te gandesti sa faci ca sa creezi si sa implementezi un program de crestere a bazei de date cu clienti potentiali.

Ca sa ii cunosti (desi sunt men of few words) du-te pe site-ul lor: Spirographix.

Online: Jurnalism online nu inseamna stire

Mi-a placut foarte mult post-ul lui Alex Mihaileanu despre ce inseamna jurnalism online.

In esenta e o pledoarie pentru calitatea care se obtine din analiza, din creativitate, din cautat si exploatat resurse de informatie.

Subscriu. Cred ca e o forma de umanizare a informatiei. Asa cum trend-ul brandurilor e sa se umanizeze si sa capete prezenta, la fel se intampla si cu informatia. Probabil pentru ca suntem in curs de depersonalizare, tindem catre cresterea calitatii umane a produselor mintilor noastre.

Mai multi dintre prietenii mei programatori mi-au spus ca daca si-ar schimba meseria ar face ceva cu lemn: mobila... something. Explicatia lor este ca e obositor sa ai constiinta ca produsul muncii tale inceteaza sa existe la o apasare de buton, pentru ca este perfect nepalpabil.

Personal: Nostalgie

Am ascultat Pasarea Colibri. Si mi s-a facut dor
... de nopti in care am dezbatut filosofia lumii
... de dimineti cu cafea si tigari si fara mic dejun
... de joc de carti si vin
... de libertatea sa declar miercurea ca e duminica si sa-mi anunt prietenii ca sa nu cumva sa mearga la cursuri
... de infatuarea de a ma crede buricul pamantului
... de un inceput de idila cu "Esti fericita vad ca porti inel"

Cariera: Microjobs

Ca recruiter urmaresc ce se intampla cu Microjobs.
Ma intereseaza pentru ca:
1. Se foloseste de un mediu despre care se vorbeste (Twitter)
2. In RO Twitter prinde cel mai bine pe populatia intre 21-30 de ani - adica acolo unde in industria de IT iti gasesti cam toata plaja de expertiza pe nivele de junior, medior si senior (nu ma refer la layere de management de nici un fel)
3. Favorizeaza comunicarea succinta: din nou, in industria de IT (si nu numai), vorbesti cu oameni care folosesc intens mediile online si care sunt obisnuiti sa priceapa rapid un mesaj si sa caute varianta scurta.

4. (Bonus) Au aparut anunturi ale altor site-uri de joburi (Joobs)
La nacazuri: merge aiurea layout-ul pe IE6.

IT: Despre programatori, concedieri si criza

Am citit azi un articol care desi promitea senzatii, nu mi-a spus nimic.
Mi-a spus ce zic niste oameni cu experienta in IT, care nu zic pentru prima data lucrurile astea.

Din anii trecuti, de cand Clujul a inceput sa fie un nod al industriei de IT, am tot avut contact cu valurile de stiri legate de piata specialistilor.
Intr-o industrie care se bazeaza pe capacitatea intelectuala a resurselor, si care nu produce nimic tangibil, expansiunea rapida (asa cum s-a intamplat in ultimii ani)n-are cum sa nu produca dezechilibre, din cauza ca depinde in foarte mare masura de o resursa greu de controlat. Ceea ce in jurnalism se traduce prin explozii. Daca trendul e ca sunt cautati, atunci articole despre salarii exorbitante, despre deficit si zbaterile companiilor. Daca trendul e ca e criza, si companiile din IT au aceleasi provocari ca toata piata, atunci "se intoarce roata".

Asta cu "se intoarce roata" e din gama "ne furam caciula singuri", "razi, ca din timpul tau razi", si alte asemenea perle pe care le-am auzit prin scoala, sau alte ipostaze ale copilariei. Si are aceeasi valenta intens moralizatoare. (na! acuma sa-i vedem noi pe programatori, cand s-a intors roata!).

Oamenii de pe piata asta nu sunt diferiti decta pe alte piete. E doar o piata care a crescut mai tare si mai repede decat alte piete.
Efectul a fost presiune. Daca dimensiunile produselor cautate sunt pret, calitate si timp, pe orice fel de piata, atunci noi, ca industrie am presat pe cantitate si implicit pe timp, pe piata resurselor pe care le cautam.
Efectul a fost ca am afectat calitatea si pretul. Adica a crescut pretul maxim la care suntem dispusi sa contractam capacitatea intelectuala. Iar cerintele de calitate... sa fim seriosi, am vazut ca se poate supravietui si fara, deci mai putin efort de autoconstruire e mai bun decat mai mult efort.

Ce se intampla acum, e ca nu mai punem presiune pe cantitatea de resurse, ci pe calitatea lor. Pentru ca industria e fortata sa devina eficienta, ca sa supravietuiasca. E simplu.

Cand e criza primele zone afectate sunt serviciile. Gartner enunta pentru 2009 ca bugetele de IT ar fi bine sa fie investite in inovatie, sau sa nu fie cheltuite deloc.
In traducere la nivel de resurse inseamna concentrare pe managementul talentelor, pentru ca acolo e potentialul de invoatie maxim.

Recomandari: Audio Book-urie la tine in companie

O initiativa Humanitas. De popularizare a produsului audio book.
Din cate stiu despre audio book-urile scoase de Humanitas sunt produse cu identitate clara: autor si cititor de calibru.

Din pacate nu pot sa dau link. Am auzit de initiativa la radio. Si e vorba ca cei de la Humanitas vin cu tot cu stand, cu audio book si cu personalitatea la pachet, in companie.

E o initiativa de marketing, normal, destinata publicului ocupat care nu prea mai are timp sa puna mana pe suportul tipar-hartie si sa citeasca. Da' e de cultura. Si merita incurajata!

Update:
am gasit pana la urma link la humanitas si initiativa.

Marketing: Despre algoritmi

Am gasit un post mai vechi pe blogul lui Seth Godin. Foarte tare si la obiect.

Pe scurt: un algoritm este un set de instructiuni care iti permit sa rezolvi o problema. Atata timp cat problemele sunt similare, algoritmul functioneaza.

Un algoritm preluat de la Darwin este ca speciile care se raspandesc, castiga.
Prin analogie, ideile care se raspandesc, supravietuiesc. Cateodata, pe masura ce se retransmit, ele se schimba si e posibil ca asa sa devina si mai puternice.

Concluzia: fa-ti mesajul in asa fel incat el sa poata fi inteles si raspandit. Altfel moare.

Eliberadio: Sunt consumator de brand

Stiu de mult despre mine ca sunt un consumator de brand. Ma intereseaza si ma gandesc la marcile cu care ma asociez. Plus ca sunt fidela numelor pe care le-am ales.

Cred ca un consumator de brand e azi mai mult decat un cumparator fidel. Face mai mult. Asta daca brandul are inteligenta de a cere.

M-am gandit la asta urmarind demersul Radio Guerilla: Atlas de antimitocanie urbana. Gandurile si valorile mele despre societate se potrivesc cu conceptul. Eu ma regasesc ca individ in consumul de guerilla. Nu vorbesc despre personaje. Nu sunt fan al vedetelor. Postul asta este coerent cu conceptele pe care le promoveaza (si toate personajele lui, inclusiv Craioveanu si Dobrovolschi, sunt coerente cu conceptul). Mai am exemple care mi-au venit in cap legate de campaniile radio Guerilla, cum ar fi ca "cine nu citeste e prost".

De-aia ma gandesc ca am gasit un super brand. Pentru ca se individualizeaza prin niste declaratii de valoare proprii.
In mod normal (asa cum arata piata locala, si de radio si de televiziune) un radio isi defineste setul de principii prin stiluri muzicale preferate, tip de stiri si cantitate de stiri, si eventual, la avansati, un set de emisiuni specifice.

Ce imi da in plus un brand destept: imi da niste idei. Care imi creeaza o apartenenta la un trib. Azi brandurile sunt etichete ale unor comunitati de indivizi. Cu cat mai mult pot ele contribui individualizarea grupului de consumatori, cu atat sunt mai puternice.

Frumusete pe muchie de cutit

Este un titlu de show tv. Probabil importat. Habar n-am si nu conteaza.
Eu l-am aflat aseara. Din reclama.

Zice asa: "Toata lumea merita o sansa la viata!".
Si sansa e asa: Sunt niste oameni complexati de diferite defecte fizice, si care considera ca viata lor nu este implinita pana in acest moment din cauza nasului mare, sau burticii tremuratoare... Ei bine, ei au acum o sansa la viata. Facem chirurgie estetica, facem consultanta de stil, tundem, radem si frezam (sauvage, neaparat!).

Iar asta se numeste "o sansa la viata"!

Ca asa ne invata pe noi televiziunea, ca e e rau sa fii urat, e ca si cum nu ai avea o viata. Ca viata au doar cei frumosi. Ca succesul se obtine prin frumusete.

Pentru mine e incredibil. E abrutizant. Iar acestea sunt eufemisme (ma adresez acum uratilor si frumosilor care citesc si inteleg mai mult).

Oare tindem sa ne tampim? Sau ne place nefericirea si vrem sa o cultivam la masele care se vor convinge ca nu merita sa traiasca daca au nasul mare...

Marketing: Ce e aia marketing?

Marketing NU e exclusiv urmatoarele lucruri:
1. Ceva ce face promovare
2. Ceva ce face vanzari
3. Ceva ce face evenimente
4. Ceva ce concepe reclame
5. Ceva ce incepe de la: uite ce producem, market it!

Marketing incepe de la:
1. Alegerea pietelor pe care le vizezi
2. Cat trebuie investit si unde
3. Ce produse trebuie eliminate sau dezvoltate (!!!!)
Marketing de calitate e responsabil de inovare (NU in textul reclamelor!).
60-70% dintre rezultatele actiunilor de marketing se produc in anii urmatori executarii lor (nu in anul curent).

Eu nu m-am intalnit pana acum in comunitatea locala cu specialisti de marketing care sa atinga autoritatea descrisa mai sus. (mai putin situatia in care specialistul de mk e si cu rol de manager general).
Am intalnit manageri care acopera partea "Marketing incepe de la:..." prin cunostintele lor despre industrie care produc intuitii despre incotro, cum, si cu cine.

PR 2.0

Recomand Trainingul Social Media for Communicators.

Pentru ca mi se pare interesant si mi se pare ca va fi de ajutor pentru oamenii de PR sa invete despre cum functioneaza acest instrument nou al meseriei lor.

Cineva (vorbitori experimentati ai blogosferei) le va vorbi despre un ciocan nou care nu functioneaza daca dai cu el la fel cu cel vechi.

Cred ca avem tendinta de a ne folosi de instrumente sau principii vechi, ca sa facem lucruri pe care ele nu le pot face.

Si mai cred sincer in faptul ca blogul de companie nu ar trebui sa existe. Cred ca blogul trebuie sa poarte o fata umana. Iar daca are o fata umana, atunci nu mai e blogul companiei: e blogul acestui super valoros pe care il ai in compania ta.

Spiritul sitcom

Am fost la teatru duminica trecuta.

In formula de familie, imbracati frumos si "lustruiti pe bombeu". Piesa clasica cu miros de dulapioare vechi de spiter. (chiar asa mirosea in sala de la decoruri).
Pe mine ma apuca emotia si respectul la teatru. Ma simt in vizita la cineva care face un lucru absolut extraordinar pentru mine: isi pune sufletul pe masa.
Nu a fost prima data cand am trait si sentimentul ca mi-e rusine cu ceilalti musafiri.
A mai fost asa o data cand in rolul copilului divin al lui Bruckner a aparut aclamat consistent pe toata durata piesei de sumedenie de dragutze, dl. Aurelian Temisan. Ma rog, star, piesa asa mai moderna... parca nu bate chiar asa la ochi.
Dar acum... publicul aplauda cand ii place o scena. Moare un personaj... actorii se concentreaza pe intensitatea starilor, si noi aplaudam! In spiritul sitcom, in care ne-am obisnuit sa ni se semnaleze cand radem si cand a aparut un moment demn de atentie pentru ca se dau aplauze.