- Ai un pupic pe manuta. Stai sa-l iau. Si pup.
Petru zambeste. Nu isi trage mana. Dar nu e nici pupacios. Seamana cu taica-sau.
Eu pup.
- Hii, mai ai unu! Stai sa-l iau. Si iar pup manuta mica, moale si calda care sta cuminte in palma mea.
Petru zambeste din nou. Spune (usor imperativ):
- Mai ai!
Ce dulce e ! Sa pastrezi cu sfintenie replicile asteade pitic pentru cand av fi mare si iti vei dori sa ti-l reamintesti la varsta inocentei! :)
ReplyDelete