Cum se va chema, inca nu e final.
Ce face: raspunde unei piete pe care am descoperit-o eu ca mama. Mi-ar fi placut (si am depus eforturi de imaginatie despre cum sa fac sa pot) sa ii decorez camera lui Petru asa ca o experienta personala. Sa fie ale lui, sa fie imagini speciale, sa nu repete niste stereotipuri de marketing popularizare de Disney.
Ma gandeam sa le desenez eu. De unde energie si timp?
Asa ca am sfarsit prin a cumpara un pachet de la Ikea cu ceva, orice. Mi-as fi dorit sa fie mai special, chiar daca era doar un autocolant care va deveni decrepit in maxim doi ani.
Am prietene pictorite care pot face chestii bestiale (au si facut de altfel).
Avem imagini cu care poti sa decorezi o camera. Dar, mai mult de atat, oferim o experienta. Personaje ale unor povesti pe care chiar noi le-am inventat. Sunt proaspete. Si pe alocuri chiar inedite. Asa imi imaginam eu ca mi-ar fi placut sa fac cu Petru. Sa avem langa noi un personaj a carui poveste sa o stim, sa o spunem seara la culcare, sa-i spunem Noapte buna... (mici romantisme de mamica).
Deocamdata, ne distram identificand floricelele pe autocolantele de la ikea. That will not always be the case :).
Va mai povestesc
No comments:
Post a Comment