Damian

În costum de baie

2012-02-10T19:56:00.004+02:00

În costum de baie. Cu labele într-o mână și cu pluta la subsoară. Și culmea, nicio apă! Doar un hol mic și o ușă care tot lasă înăuntru, direct de afară, oameni zgribuliți, cu nasuri roșii și căciuli trase bine pe urechi.

De afară vine cu fiecare deschidere de ușă câte un salut din partea celor -8C câte îmi arăta mie mașina când am venit, cu vreo 10 minute înainte, eu însămi bine împachetată în pantaloni de schi și cu căciula trasă pe-o sprinceană. Iar acum, fac o primire călduroasă nou veniților etalându-mi în plină lumină coapsele goale.

Nu, deși sunt o persoană politicoasă și destul de sociabilă, nu mi-am dat jos cele trei straturi de pantaloni ca să întâmpin necunoscuți. S-a întâmplat așa:

Am intrat, am arătat abonamentul și am facut o mică glumă în răspuns la observația d-nei casiere că „n-ati mai fost demult pe la noi!” (abonamentul e valabil 1 an, eu mai am încă 5 intrări și îmi expiră peste două săptămâni). Am primit cheie de dulăpior și m-am dus să-mi depozitez catrafusele. Cand am intrat în vestiar, două domnițe fâșnețe, în costume din două piese (Slavă Domnului că al meu ține cât de cât la șale în circumstanțele de față!), se chinuiau să-și îndese căștile de cauciuc roz și au plecat chicotind.

Am rămas așadar singură. Mi-am găsit dulapul și am început să-l burdușesc: geaca (am în ea telefonul, portofelul, cheile de la mașina, exclus s-o las în cuier!), pantalonii de schi (e frig afară!), polarul, bocancii și în cele din urmă pantalonii de back-up, maieul și tricoul, toate în geanta pe care am golit-o de cască, labe și plută). A! Mai am și șlapii bleu, un număr cam mărișori (dar acasă e bine că mai încape o șosetă!).

Buuun... Nu las nimic afară că prea e gol. Cine știe cine mai intră pe aici?!

Bag cheia în broască și nu prea vrea să intre. Nu e prima dată cand am pățit așa. Cheile se strâmbă, broaștele sunt proaste... O îndes bine, țin ușa închisă... și rotesc cu forță. Cheia mă ascultă cuminte. O scot din broască, dar e mai scurtă cu vreo doi centimetri! Am rupt-o! Simt cum un bolovan mare mi se adună în stomac constatând că ușa e închisă, iar eu sunt: În costum de baie. Cu labele într-o mână și cu pluta la subsoară. Și culmea, nimic altceva, pentru că toate îmi sunt bine protejate în Dulapul Închis.

Așa stăteam la ghișeul doamnei de la casieria bazinului, copleșită de al doilea răspuns identic: „A, păi nu avem ce face. Noi aici nu avem scule!”

Mă gândeam doar că e imposibil să vrea să dorm acolo. Dar ei (dl portar și d-na casieră) sunt zâmbitori și calmi. Și siguri ca nu e nimic de făcut.

Poate de la frig, am judecat repede cam cum ar trebui făcut să deschizi încuietoarea fragilă. Am ochit o foarfecă și am tulit-o să-mi sparg propriul dulap. Am făcut exact așa cum mă gândisem (am strecurat o lamă printre perete și ușă) și am descoperit, umilă, că nu era închisă.

Pentru că rupsesem în yala 108, cheia de la 106.

Un domn Bunic

2012-01-22T21:39:00.004+02:00

Petru i-a spus Domnul Bunic. Așa o să-i rămână numele. Primul dintr-o serie.

Un domn Bunic anonim care deschide un proiect deja ramificat. Rămâne să povestesc mai pe larg despre ramificații.

Emiteți cremă?

2012-01-09T21:06:00.003+02:00

Formulă:

Se dă proximitatea sărbătorilor de iarnă (cele trecute, firește);

se corelează cu presiunea organizării mesei festive în familie,

se înmulțește cu apropierea amenințătoare a urmatoarei zile de naștere (prilej, mai nou, de întins pielea seara în oglindaă și făcut mutre lungi... ca să văd până unde se întinde și singură...),

se adună cu observația că în crema de față folosită în prezent se află printre multe multe ingrediente și aluminiu,

și, în cele din urmă,

se ridică la puterea dată de bulibășeala năucă din supermarket în (aproape) ajun de Crăciun.

Ca rezultat, mă aflu în primul magazin curățel și luminos care are Bio în vitrină.

Mă salută politicos o tînără delicată, dar mă pasează rapid mentorului în vânzări care intra direct în problemă:

- Ce căutați?

- O cremă de față.

- Atunci v-o recomand pe cea mai bună. Cu efect regenerator. (mă sperii, oare vede și ea??)

- Da' credeți că e nevoie?

- Sigur că e nevoie. Oricine are nevoie. Ochii albaștri mărginiți de o pădure de gene decorate festiv cu mult mascara mă privesc fix. Eu sunt, ca de obicei în relatiile inter-feminine, cu un cap mai sus, dar mă cocoșez binevoitor ca să nu fim prea la distanță.

Am un ditamai căruciorul cu tot felul de catrafuse, car o geacă înfoiată și nu sunt chiar într-o good hair day. Mă foiesc cu o cremă pe care am apucat să pun mâna ca un elefant grațios în magazinul de porțelanuri, dar domnișoara nu mă iartă ușor. Îmi vorbește despre beneficii. O doamnă cu cicatrice mare mare pe piept a rămas fără cicatrice.

- Dar asta nu e bună? Îi arăt pe ce-am pus mâna.

- Ba da, dar nu la fel de bună.

În fine, mă uit la prețuri. Cea mai bună e de vreo 3.5 ori mai scumpă decât timida mea alegere. Aș cam lua-o pe a mea. Dar fata nu se lasă. E mai eficientă. Se consumă mai puțină. Vin Sarbătorile: vă puteți face un cadou. Începe să-mi crească pulsul. Intră rapid în schemă creierul meu reptilian. Dintre Luptă și Fugi, el alege Fugi! Îmi înșfac crema și bat o retragere cu scuze la casă.

Acolo respir ușurată. Tânăra domnișoară care m-a salutat la intrare pare să fie de partea mea.

- Și eu o folosesc. E foarte bună. Și eu am tenul foarte dificil. (sigur! la vârsta ei e acnee! plus că mă întreb serios dacă există măsura -2, ca să se îmbrace și ea). Are ochi albaștri si mascara festiv. Dar măcar zâmbește prietenos.

- E foarte important la crema asta să o folosiți regulat, că vă protejează împotriva radicalilor liberi.

Chiar dacă emiteți să vă dați seara, important e să nu emiteți să vă dați dimineața! Că afară sunt mulți radicali liberi.

Caut bunici

2012-01-05T22:28:00.003+02:00

Tataie spunea povești. În fiecare seară spunea o poveste nouă. Proaspătă. Inventată, nu citită. O scoteam, invizibilă și neconsistentă din comoda pe care stătea televizorul (merită precizat că era aceeași comodă în care punea mamaia la sărbători sub cheie prăjitura cu cocă rasă, pe care o furam bucată cu bucată până la epuizare). Închideam cu cheia (să nu se piardă celelalte) și fugeam repede în pat ca s-o ascult. Stăteam cuminte la marginea dinspre perete a patului (avea o bordură de lemn negru de care îmi lipeam fruntea) și ascultam. Erau niște aventuri teribile, fantastice, intrigi cu prinți, prințese, păduri și ființe nepământești. Nu le mai știu. Am uitat tot. Îmi amintesc doar că adormea povestind câteodată. Și atunci îmi răpea din poveste și nu-l puteam lăsa în pace: „Tataie! Și ce-a făcut?”. Uneori amesteca, cu somnul care îl copleșea, personaje din viața noastră: „Ce să caute, tataie, Dana în pădure?!”. Nu suportam deloc ușor să pierd finaluri. Erau prea palpitante poveștile.

Tataie mi-a adus un șarpe verde în buzunarul de la cămașa, doar ca să-l văd cum arată viu, și apoi l-am dus împreună în iarba din fața curții. Mi-a adus carton, pentru că așa mi-am imaginat eu că stau rochițele balerinelor și mă hotărâsem să mă fac balerină. Mi-a pictat cai albi pe sticlă, m-a ajutat să-mi inventez un alt nume, atunci când eram tristă că nu-mi place al meu și ne făcea pe toți să râdem cu ceea ce târziu am învățat să definesc ca autoironie. Când am văzut Big Fish am plâns. Că mi se părea că așa de tare semăna cu tataie al meu!

Am pe frigider o poză cu el. Aveam doi ani și mă ține în brațe în curte, la soare. Lumina puternică îl face să se încrunte dar nu arată supărat. Se încruntă și zâmbește blând. Mi se face dor de el de fiecare dată când trec pe lângă poză și mi-l amintesc așa un pic ghiduș și foarte blând cu mine.

Tataie a murit acum cincisprezece ani. Luna asta ar fi implinit 85 de ani.

Pentru că a fost el în viața mea, eu pictez și spun povești. Și îmi caut permanent capacitatea de a mă juca.

De când mă tot uit la poza de pe frigider îmi zgândără mintea un plan de a-l picta. N-am îndrăznit până acum. Dar acum încep să prind curaj. Și deja mi-am planificat că după ce mai exersez un pic, trec la portretul lui. Dar as vrea să pictez mai mulți bunici datorită cărora suntem mai cumva, sau mai altfel. Care au lasat în voi, ca și în mine, o scânteie de transcendență.

Îi voi numi Profeții și vom face împreună, la final de proiect, o expoziție.

Dacă vă place ideea, trimiteți-mi poze si poate chiar povesti (dati un semn in comentariu si va contactez, daca nu aveti adresa mea). Spontane, autentice și reprezentative pentru scânteia voastră.

Cadoul perfect e un pulover

2011-12-29T23:10:00.003+02:00

...Sau pantaloni de trening.

Anul ăsta am primit cadou răspunsul unei întrebări pe care mi-o pun de atâția ani, că nu-i mai știu începutul. Curele din piele fină cu măsuri estimate, cărți ochite prin biblioteci, filme noi, și în același timp clasice și nemuritoare (cât să merite să le ai pe dvd), toate acestea să fie cumpărate de beneficiarii lor în propriile demersuri de răsfăț.

Fiecare sezon cu cadouri e o vânătoare de concepte abstracte exprimate virtuos în obiecte. Cred despre tine că ești o persoană deșteaptă, cultă și rafinată, așa că, după ce am pierdut vremea prin librării până la epuizare, îți voi înmâna victorioasă „Noblesse oblige”. Carte frumoasă în sine, cu mesaj, cu substanță.

Am încercat demult și varianta cărților fără mesaj. Numai așa, că am văzut eu că a apărut. Dar, când primești o carte, nu poți să nu te intrebi de ce a ales-o pe aia. Așa am făcut că am dăruit bunei prietene „Rătăcirile fetei nesăbuite” și ea a primit un mesaj care nu era acolo.

Așadar, mă străduiesc. Cu cât obiectele sunt mai elevate, rafinate, complexe, cu atât mesajul lor e mai solid. Biletele la balet au avut un întreg discurs de spus în tăcerea lor cuminte: mulțumescuri, atenția la pasiuni de o viață, corelația dintre monumentalitatea evenimentului și aceea a gestului...

Și în tot acest timp, cadoul perfect, cuminte, întotdeauna util și aducător de bunăvoință, era un pulover. Unul moale și ușor.

Puloverul nu prea poți să îl mai ai deja (decât printr-o antologică coincidență). Îți trebuie că e iarnă și frig. Alea de anul trecut au făcut probabil scame pe la coate.

Cărțile le mai poți avea, filmele la fel, mesajele lor pot fi mai multe decât ai găsit tu. Nu te poti sustrage mesajelor neplanificate ale cadourilor tale, decât spunând, așa cum a declarat pe atunci iubitul meu, la primul nostru Crăciun: „E doar un inel. Dar n-are nicio semnificație!”.

Puloverul nu se joacă cu abstractizările. El nu ascunde nimic. Spune simplu: mi-ar plăcea să-ți fie cald.

Nebunia

2011-11-23T15:59:00.004+02:00

Aseară am plecat să mă întâlnesc cu o prietenă. Era deja întuneric. Pe drumul luminat de becurile galbene, același pe care plec cu Petru când ne coborâm în oraș numai ca să avem de unde veni cu autobuzul, la colț de stradă, gardul e distrus. Pe trotuar, sunt candele roșii care acum s-au stins. Au vegheat și plâns femeia care a murit acolo. Călcată de mașină pe trotuar pe strada liniștită.

Șoferul a intrat în ea cu 80 de km la oră. Femeia avea un pic peste 50 de ani și era bonă. Șoferul avea 19 ani.

Doi bărbați opriți în fața lumânărilor stinse discută despre accident. Mă opresc și eu. Nu știu ce să fac acolo, dar nu pot să trec fără să mă opresc. Îmi vine să fug acasă, să îmi iau copilul în brațe și să nu mai plec de langă el. Să nu mai ieșim din casă. Să-l protejez până... când?

Până când trece nebunia asta.

Povestea cu cadoul din gradina

2011-11-12T20:58:00.003+02:00

In gradina vecinului e un gutui parasit. Toata gradina vecinului e parasita. Dar gutuiul se intinde cu jind la noi in curte.

In toamna asta a fost plin de gutui. Nu stiu unde s-au dus. Dar, odata la cateva zile, gasesc in curte cate una-doua gutui. Parfumate, numa bune de un compotel.

M-am atarnat, am tras, am lovit cu coada maturii... Nu-mi da. Imi face cadou, numai cand vrea el, cate o gutuie pe care nici nu stiu unde o tine ascunsa.

Povestea cu musacaua impertinenta

2011-11-10T15:32:00.010+02:00

De cand ma stiu mi-a placut musacaua. O facea mamaia rumena si aromata (mamaia avea o predilectie speciala, mostenita de mine intru totul, pentru cimbru) duminica, intr-o cratita mare pentru toata familia.

Cand am mers in Grecia, nu imi doream sa vad ruine antice, cat visam la musaca de la ea de acasa. M-au dezamagit crunt grecii. Musacaua pe care am intalnit-o acolo mi-a dat arsuri la stomac pe cateva zile. Baltea in ulei si ceapa prajita.

Zilele astea beneficiarul principal al musacalelor mele este Petru. Asa ca reinventez si eu.

O fac din carne de pui pentru ca el nu poate manca inca de porc (nu-i voie sub trei ani), plus ca e mult mai slaba (incomparabil mai slaba decat cea tocata de porc). La cea din imagine a intrat cam 350 de grame de carne de pui tocata (eu folosesc din pulpa, e mai putin seaca decat cea de piept), 1 ceapa mare (tocata marunt), 1 morcov (taiat rondele), vreo doi ardei capia (feliati si ei finut) copti si congelati (se poate si cu proaspeti) si o cana de rosii tocate pentru prima etapa.

Am sfarait un pic ceapa cu morcovul si cu doua-trei linguri de ulei de masline in cratita antiaderenta, am pus o ceasca de apa si cand s-au inmuiat un pic am adaugat carnea si ardeii si le-am lasat sa se fiarba inabusit sub capac. Am sarat dupa gustul familiei. (se poate si piper cand nu e pentru copii asa mici). Cand erau aproape gata (vreo 20-25 de minute) am pus si rosiile si o mana de patrunjel verde tocat. Le-am mai lasat cinci minute si le-am pus la racit. Am mai aromat/condimentat cu cimbru uscat, cateva frunze de rozmarin si un pic de coriandru pisat.

Separat am fiert vreo 5 cartofi roz in coaja. I-am racit si curatat. Taiati rondele, jumatate din ei i-am asezat in vasul termorezistent uns cu un cub de unt.

Odata racita umplutura de carne am facut o treaba impertinenta pentru musacaua si asa negreceasca de la radacini: am pus vreo trei felii de paine sa balteasca in lapte cald si le-am pus cu tot cu lapte peste carnea preparata. Am mai batut si vreo doua oua si le-am pus si pe ele. Maclavaisul asta l-am pus peste rondelele de cartofi. Deasupra, iar cartofi. Peste toate o cutie de 250 de grame de branza Fagaras cu o cutie de cottage cheese frecate bine impreuna. Cam 500 de grame de branza, dar cred ca ar fi mers si mai mult.

La cuptor cu totul vreo 15 minute la 200 de grade (treapta 6 pentru gaz).

Ei bine figura cu painea a facut o minune super cremoasa. Inovatie imprumutata de la perisoare, dar de mare efect!

Conversatie

2011-11-10T14:32:00.002+02:00

Pup manuta mica. Spun:

- Ai un pupic pe manuta. Stai sa-l iau. Si pup.

Petru zambeste. Nu isi trage mana. Dar nu e nici pupacios. Seamana cu taica-sau.

Eu pup.

- Hii, mai ai unu! Stai sa-l iau. Si iar pup manuta mica, moale si calda care sta cuminte in palma mea.

Petru zambeste din nou. Spune (usor imperativ):

- Mai ai!

Al di Meola

2011-11-01T23:28:00.002+02:00

L-am gasit pe Al di Meola intr-o calatorie. O noapte in care, pe drumuri fiind, am ascultat o emisiune de radio Romania Actualitati pe care probabil o mai asculta in surdina vreun paznic adormit sau vreo asistenta in garda de noapte. A fost muzica lui pentru cateva ore bune.

Nu-mi era un nume strain. Imi era doar o muzica nemaiauzita. Azi l-am auzit clar si l-am vazut de aproape. Concertul a fost la Teatrul National din Cluj. Uneori muzica asta e prea complicata pentru mine. Mi-era greu sa o inteleg. Alteori e atat de simpla si pura.

Imi e o frica teribila de zborul cu avionul. Atat de intensa e frica, incat in aer fiind, am senzatia ca nu ma pot misca pentru ca as putea strica echilibrul fragil al masinariei imense care, impotriva firii si tuturor instinctelor mele, se cocoata tocmai in inaltul cerului.

Asta seara, am trait cateva momente de emotie atat de pura si de intensa, incat aveam senzatia ca daca respir, sau inchid gura, stric un echilibru fragil din care iese muzica.

Rapsodie în verde pe Arany Janos

2011-06-29T00:15:00.004+03:00

Proiectul, pornit în toamna trecută e despre ziduri și lumina acumulată în ele în timp și oameni.

Lucrarea de alături plusează frumos la atmosferă chiar dacă mă chinuie obsesia de grafică și câteva ezitări. Mi-e dragă ușa asta cu impresia ei de auteritate usor de biserică și cu invitația jucăușă de a trage cu ochiul pe casa scării.

Roșiile oltenești

2011-06-14T13:01:00.002+03:00

Nu ți-e dor de-o roșie oltenească parfumată și dulce? De-aia care miroase a vară proaspăt culeasă din grădină. Cu puf mâncăricios și fin.

Atunci ascultă-mă pe mine: nu le cumpăra în iunie. Uită-te atent in jurul codiței, și dacă acolo sunt galbene, înseamnă că semințele vor fi verzi. Iar dacă semințele sunt verzi, atunci ea roșia a fost grăbită de grădinarul ei să se facă mare ca Făt-Frumos: într-o zi cât altele într-o lună.

Iar grădinarii năcăjiți de pe Valea Oltului nu au nici măcar cele mai bune metode de grăbire și riști să nu-ți mai dorești roșia parfumată nici măcar la anul.

Poza perfecta

2011-06-13T22:41:00.002+03:00

Am fost întrebată pe șleau: de ce e asta poza perfectă? Zice cine o vede cu prezentarea inerentă din partea mea: Vrei să vezi poza perfectă?

E întrebare simplă. Și până acum nu a zis nimeni ca nu, deși reacțiile dincolo de zâmbetul obligatoriu, au fost în final diverse și mai leșinate decât o cerea introducerea.

Iată așadar și explicația, pe puncte, cu liniuță:

- am facut-o eu fiului meu. Deci e a mea la trei nivele.

- e solara că așa era ziua aia. Iar eu am ales filtrul perfect.

- el zâmbește șmecherește pentru că de fapt se ferea. Iar eu l-am prins.

- e cea mai delicioasă bască trasă pe-o ureche plecată la drumeție cu toiagul călătorului încercat.

Peo

2011-03-15T13:17:00.003+02:00

Cred ca ramane Peo. Cu toate hibele numelui, il sustin in competitie pentru ca Pepe suna mai banal. Si raman la astea doua pentru ca e primul nume pe care fiul meu l-a primit direct si neprelucrat de la nasa lui (varianta mica, pe undeva pe la 1 an si ... sa fi fost vreo doua luni?).

Asadar raman la Peo. Dar ce sa mai punem? Prietenii? Atelierul? Ce da bine in engleza?

Varianta proiect a lui Peo (pe care astept cu emotie feedback de la prieteni) este aici: peo.sese.ro.

Acum incep sa se nasca povestile.

De la inspiratie la existenta sau despre cum va veni Juval Lowy la Cluj

2011-02-13T00:18:00.007+02:00

Sergiu a fost acum aproape un an la super Master Class pentru arhitectii software in Germania.

Autorul, Juval Lowy, este cel putin un guru pentru Sergiu.

De atunci, visul lui a fost sa faca cumva sa vina acest guru si in Romania.

Pasii au fost complicat de executat, dar in esenta simpli, iar inspiratia de a-l invita pe Juval in Cluj, a angrenat chiar mai multe:

1. S-a nascut o asociatie pentru software mai bun: RABS (www.rabs.ro)

2. S-a nascut un eveniment care se intampla anul asta in Septembrie la Cluj: The Architect's Master Class by Juval Lowy

Felicitari! si Bafta!

Pe vremea tineretelor mele zbuciumate, clubul era o experienta simpla

2011-02-12T23:28:00.003+02:00

... Azi piata de cluburi ma uimeste in mod pozitiv. E una dintre putinele in care se intampla lucruri orientate catre client si experienta de consum. (mai sunt si librariile, dar alta data :)

Clubul nu mai e un loc in care te duci sa te zbantui, sa bei pana... te opresti, sa te lipesti de vreun minunat si sa te duci acasa mirosind a fum ca un hornar. Desi faci toate lucrurile astea, experienta o definesti altfel: pretextul e concertul, spectacolul de teatru, deghizarea, tema.

Marketing ca la carte, teoretic, cel putin! Dar cum segmentezi? Cine sunt fidelii si ce cauta?

Mai vede cineva afisele?

Eu ma voi duce intr-un club pentru prima data dupa vreo 2-3 ani, saptamana viitoare. Pentru ca vine Baniciu si prea mult din tineretea mea e atarnata in repere de la Pasarea Colibri.

Voi cum alegeti clubul? Cat de frecvent? Vedeti afisele?

Proiectul Pepe/Peo

2011-02-07T13:48:00.002+02:00

Una din noile energii tocmai ia forma intr-un mic proiect de e-commerce.

Cum se va chema, inca nu e final.

Ce face: raspunde unei piete pe care am descoperit-o eu ca mama. Mi-ar fi placut (si am depus eforturi de imaginatie despre cum sa fac sa pot) sa ii decorez camera lui Petru asa ca o experienta personala. Sa fie ale lui, sa fie imagini speciale, sa nu repete niste stereotipuri de marketing popularizare de Disney.

Ma gandeam sa le desenez eu. De unde energie si timp?

Asa ca am sfarsit prin a cumpara un pachet de la Ikea cu ceva, orice. Mi-as fi dorit sa fie mai special, chiar daca era doar un autocolant care va deveni decrepit in maxim doi ani.

Am prietene pictorite care pot face chestii bestiale (au si facut de altfel).

Avem imagini cu care poti sa decorezi o camera. Dar, mai mult de atat, oferim o experienta. Personaje ale unor povesti pe care chiar noi le-am inventat. Sunt proaspete. Si pe alocuri chiar inedite. Asa imi imaginam eu ca mi-ar fi placut sa fac cu Petru. Sa avem langa noi un personaj a carui poveste sa o stim, sa o spunem seara la culcare, sa-i spunem Noapte buna... (mici romantisme de mamica).

Deocamdata, ne distram identificand floricelele pe autocolantele de la ikea. That will not always be the case :).

Va mai povestesc

Idei si energii noi

2011-01-29T23:20:00.003+02:00

La un an si trei luni de cand sunt "mama lui Petru", am de zis cateva lucruri si de facut cateva:

1. Deocamdata nu HR in IT ci formule de regasire. Decizia de a deveni mama casnica cu cateva preocupari aditionale.

2. Preocuparile aditionale (doar o parte din ele) raman sa faca conversatie pe acest blog. O alta bucata de preocupari aditionale, mai eterice, vor ocupa spatiul: oanadamian.wordpress.com (mai clar e vorba de scrieri si pictura, extrem de personale)

3. Aria mai-sus-mentionatelor preocupari vizeaza subiecte din internet, new media si un mic e-commerce care imi sta pe suflet (ca nu din creier a venit) de multe luni si pe care sper sa-l lansez in februarie. Nu zic data ca sa nu-l sperii :).

4. Ce am invatat in anul asta: mi-am facut prieteni, am descoperit Facebook-ul, am invatat cum e sa faci numai ce iti place (ca si cum ai avea un milion de dolari), am gasit muzica

Salopeta portocalie. Exercitiu social

2009-12-18T19:21:00.011+02:00

[Update] In dupa-amiaza de Ajun deja se stransesera 2065 de lei. Target atins si depasit. Le multumim tuturor celor care au devenit parte din povestea asta si le dorim un Craciun implinit sufleteste.

O surpriza frumoasa a fost ca am invatat ca oamenii la care a ajuns ideea noastra s-au implicat cu mai mult decat donatii. Ne-au povestit experiente personale, ne-au dat teme de gandire si, pe un plan mai pragmatic, au adus feedback valoros despre obiectul proiectului: cat de fiabila e masina de spalat aleasa de noi, ce alternative avem...

De la ei am prins curaj sa facem un pas mai departe: crestem suma pe care ne propunem sa o atingem la 2600 de lei, asa incat sa putem lua o masina de calitate mai buna (Bosch). Am gasit-o aici: http://www.mediagalaxy.ro/catalog/index.jsp?catalogId=5&categoryId=150&itemId=15326.

Sergiu da mai multe detalii despre donatori si masina de spalat: http://www.sese.ro/

-------Articolul original e mai jos------------------------

Am nascut prematur la finalul lunii a saptea de sarcina. Petru a ramas in maternitate pentru recuperare ponderala aproape 5 saptamani de la nastere: ne-am externat cand a implinit o luna. Bebelusii obisnuiti merg acasa dupa 3-5 zile de la nastere. Mamele lor ii primesc langa ele din prima zi.

Cu noi, la fel cu toti prematurii si inca vreo cateva categorii de micuti cu probleme, lucurile au stat altfel. Eu si Petru ne-am intalnit la neonatologie timp de o luna in rastimpuri limitate si acolo am invatat din nou despre bucurie.

Primul semn de normalitate pe care l-am primit de la una dintre asistente a fost: "de maine il imbracam!". (am aflat mai tarziu ca era chiar un reper medical in evolutia lui) Era inca la terapie intensiva si a primit un body.

Mai tarziu, dupa ce a fost mutat intr-un salon normal de tratament, am aflat si care e tinuta standard: camasa de panza si scutec de panza, ambalat in formula "sarmaluta".

La un moment dat am primit un zambet si o veste: "Vi l-am facut portocala!". Petru primise de imbracat o salopeta portocalie. Era asa de frumos! Era o pata de culoare vie si expresiva, iar mie mi se parea ca dintr-o data e mai bine si mai aproape sa mearga acasa.

Salopeta portocalie a fost de altfel sortita tuturor dezastrelor pe care le produce un bebelus cu toate functiile in regula: regurgitat, varsat, pipizat... dura maxim trei ore.

O vedeam totusi pe calorifer, spalata, si stiam/speram ca o va mai primi.

Salopeta portocalie a ramas un reper pentru mine. Si o data cu ea am invatat ca pretul ei este ca cineva, una dintre asistente sa o spele cu mana, de cate ori e nevoie, intr-un salon in care 15 bebelusi sunt tratati, hraniti, schimbati, cantariti de aceeasi asistenta.

Am hotarat sa facem un exercitiu social in care sa implicam oamenii care ne cunosc. Vrem sa strangem 2000 de lei cu care sa cumparam pentru sectia de Neonatologie a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta o masina de spalat cu uscator. Pentru salopetele portocalii sau de alta culoare cu care bebelusii veterani sa isi bucure mamele si pentru toate celelalte uniforme, scutece si asa mai departe, care acum sunt luate acasa sau spalate la chiuveta din salon.

Masina e aici: http://www.domo.ro/Electrocasnice/Masini_spalat_&_Uscatoare/Masini_de_spalat_cu_uscator/Indesit/Masina_de_spalat_cu_uscator_Indesit_WIDXL_126

Banii ii strangem fie in contul acesta: RO19INGB0000999900133556, deschis la ING Bank, pe numele Oana Damian, fie in persoana... (ne descurcam noi cumva sa ne intalnim)

Stim ca avem in jur oameni care cred in aceleasi lucruri ca si noi. Exercitiul social pe care il propunem e sa aflam in cat timp se vor mobiliza ei.

Povestea lui Sergiu este aici: http://www.sese.ro/archives/61

[Update] La o ora si jumatate de la publicare, s-au strans deja 350 de lei.

[Update] 21.12.2009 Suma acumulata pana acum e 665 de lei. Acum ne gandim ce frumos ar fi sa se stranga pana la Craciun.

[Update] 22.12.2009 Azi la 12:00 erau deja 865. Prindem curaj :)

[Update] 23.12.2009 Am trecut de jumatate! Azi la 8.30 aveam deja stransi 1145 de lei.

[Update] 23.12.2009 La final de zi bancara s-au strans 1445 de lei. Multumiri inimosilor!

Bun venit acasa, Petru

2009-12-01T13:01:00.003+02:00

De vineri suntem impreuna. Petru a venit in sfarsit acasa.

Petru este fiul meu.

O vreme, toate celelalte proiecte despre care spuneam lucruri vor lua o pauza. Acum suntem doar parintii lui Petru.

Filme: Relative values

2009-08-01T18:11:00.003+03:00

Foarte British, de week-end sau de concediu :).

Tot filmul m-am simtit ca intr-un roman de P.G. Woodhouse. Cu acelasi tip de umor, cu tipologii umane haioase si neromantioase.

Iar prezenta lui Julie Andrews in rol de lady, aduce super autenticitate. As zice ca e haios de vazut si pe Colin Firth in rol de "nepot asistent" usor ridicol, intr-un rol in care mi-a fost greu sa-mi dau seama de limita dintre ridicolul personajului si sarcasmul acestuia.

L-as mai vedea.

Filme: The Prestige

2009-08-01T06:49:00.002+03:00

M-am uitat aseara si m-am hotarat ca a fost buna alegerea.

E un film destept. Din ala care pare ca ti-a dat finalul de la inceput si acuma te lasa sa vezi cum s-a ajuns acolo.
Cu doi eroi intr-o rivalitate perpetua pentru a demonstra cel mai bun numar de magie, si intr-o competitie perpetua pentru cea mai buna razbunare.
Tot filmul se deruleaza ca o cursa, de la o intriga simpla, un bulgare de zapada al razbunarilor reciproce care culmineaza la crima.

Ce nu mi-a placut e cantitatea de aversiune exprimata intre cei doi. As fi apreciat adversitatea mai subtila.

Ce mi-a placut foarte mult e ca filmul are un fir rosu pe care il vezi abia la final. Adica nu numai ca e cu spil destept... dar te trimite inapoi sa pricepi o filosofie a personajului pe care o primesti gratuit la inceput si nu stii ca ai avut-o.

E destept. Si se joaca bine.

P.S. Pentru ca am invatat de la Cosmin, de acum voi incerca sa fac posturi despre filme cu afis si trailer... :)

Despre etica mea profesionala

2009-07-30T20:41:00.005+03:00

Ieri m-am enervat foarte tare. Am vrut sa particip la o discutie pe un grup LinkedIn. Eu aderasem la grup ca parea sa fie un grup de specialisti in recrutare, si ma gandeam ce bine o sa fie sa ne lamurim unii altora tot felu' de dileme. Ma rog, fara idealisme, grupul are membri din toate categoriile profesionale, cu scopul declarat de a le oferi oportunitati de cariera in Romania.

Mie mi se pare frumos sa te gandesti asa, dar pe de alta parte mi se pare ca nu mai e deloc un grup profesional. E un grup in care multi sunt, multi isi dau cu parerea.

Asa s-a intamplat si ieri cand un domn broker ne-a dat cateva lectii pretioase despre recrutare cu urmatoarele puncte forte: in strainatate se publica in anunt salariile (si nu se intreaba candidatul la interviu ca sa il fraieresti ca a cerut prea putin), specialistii din HR nu prea au etica profesionala, un recruiter (de exemplu din IT) nu prea poate recruta daca nu e de specialitate (IT!).

Acestea si alte cateva atacuri directe la subsemnata m-au enervat si am iesit din discutie.

Si ca sa blow some steam (cum zice filmu' american educativ) m-am hotarat sa scriu la mine acasa despre acestea si despre etica mea profesionala.

1. O iau de la aia cu recruiteru care nu poate functiona in IT fara experienta in IT. Daca te gandesti ca tot profanu' ca eu (cu studii nici pe departe IT) m-as apuca sa intervievez un candidat si sa imi dau cu parerea ca e potrivit sau nu cu un post, atunci sigur, mea culpa. Da' prea des se confunda recruiteru' cu intervievatorul. Si asta pentru ca intr-o piata plina de posturi de vanzari, marketing sau customer... something... s-a instituit traditia sa ne bazam pe nasul recruiterului ca sa aflam daca omul e potrivit sau nu. Nu ai cui sa reprosezi asta. Nu se intampla numai la noi, si nu pot fi toti recruiterii psihologi sa "ii citeasca omului gandurile" si sa ne zica cu certitudine ca poate si ca vrea, deci e bun.

Dar asta depinde tare mult de specificul industriei. Si in plus, io nu cred ca se intampla in vreo firma sa i se puna omului contractul in brate dupa un interviu cu un recruiter.

Sa revenim la definitii. Recrutare e ce faci ca sa gasesti si atragi candidatii potriviti cu o pozitie. Recruiteru' e un om de marketing si vanzari. Cu dubla expunere. Vinde pe angajator candidatului si pe candidat angajatorului (intr-o formula grosiera). Acuma, treaba cu intervievatu' vine de la sine. Ca om de vanzari nu te apuci sa vinzi rochie de mireasa domnului fost colonel, actual in retragere, pe motiv ca l-ar aranja culoarea. Asa ca tre' sa iti cunosti un pic clientul si sa vezi daca bate cu produsu'. Ca sa faci asta, trebuie sa cunosti industria, sa stii ce vorbesti si sa pricepi ce vorbeste celalalt.

Eu sunt multumita ca in opt ani cat am lucrat in industria de IT am invatat suficient de multe ca sa pot sa port o discutie informata cu oricine din domeniul asta. NU am facut niciodata interviuri de selectie cu oameni cu o specializare atat de diferita de a mea. Nu e jobul meu sa verific competentele profesionale ale unui programator.

2. Acuma cum e cu salariul. (pe aia cu etica oamenilor din HR n-o s-o ating ca nu vad ce as putea sa zic... ca am printzipuri...?)

Asa e, in strainatate se publica salariile. Si se poate face asta pentru ca e o piata matura. Piata matura inseamna ca diferentele de nivel salarial pe aceeasi pozitie intre companii diferite sunt mici, iar o companie isi poate asuma confortabil sa zicem mediana valorilor pentru specialistii ei, pentru ca nu se vor buluci toti la compania din quartila 4. (pe sleau, o poti sa platesti confortabil mai bine ca jumatate din piata si sa nu te temi ca pleaca toti la ala care da cel mai mult si mai mult). Asta e posibil pentru ca la diferente mici, devin relevante aspecte cum ar fi cultura organizationala, beneficiile de fidelizare... etc.

La noi, diferentele sunt inca foarte mari. Nu e o situatie normala si pana se echilibreaza nici nu cred ca se vor publica in mod deschis salariile prin anunturi. (motivele sunt foarte multe, de la maturitatea managementului, pana la cea a resurselor)

De ce intrebi candidatul?

1. Pentru ca vrei sa stii daca asteptarile lui sunt in apropierea scalei tale pentru nivelul la care l-ai evaluat.

2. Pentru ca te ajuta ca strangi informatia asta ca sa vezi incotro fluctueaza piata, si sa te poti adapta la nevoie.

3. Nu ca sa il verifici cat de bine e documentat. Niciodata cand am primit un profil de cautat din partea managerului operational nu am vazut sa contina pe langa competente dobandite in proiecte si nivelul de documentare privind situatia pietei.

Atata. Felicitari celor care au ajuns pana aici.

Ghandi

2009-07-29T17:29:00.003+03:00

Din 1982.

Merita vazut pentru ca:

vorbeste uman despre omul care a fost Ghandi si despre valori profund umane

e bine documentat istoric

are substanta cata pentru vreo cateva filme

n-are efecte speciale si n-are nevoie

e genul de film de la care te ridici mai bun cu ceva.

Reclama buna = Viral?

2009-07-28T22:28:00.004+03:00

Manafu publica o intrebare foarte pertinenta pentru noile trenduri in comunicare.

Pornind de la un super hit viral Evian (nu e primul), el se intreaba ce se intampla cu reclamele care nu ajung virale. Nu sunt ele bune?

Un comentariu raspunde: viralul se poate raspandi cu viteza, dar poate sa nu genereze nimic altceva decat placerea unui spot funny. O reclama buna e cea care vinde, indiferent cat de virala e sau nu.

Eu as zice asa: depinde ce vrei sa obtii si cu cine vorbesti. Spoturile la Unirea poate ca au devenit virale. Habar n-am. Nu stiu cat de tare s-a raspandit, da' cert e ca e pe youtube. Acuma ce ma indoiesc e ca cei care s-au distrat cu clipul pe net sunt consumatorii Unirea. As paria mai degraba ca cei care intr-adevar consuma Unirea si care au devenit consumatori in urma reclamei, nu au facut asta pentru ca devenise virala.

Nu mai vorbesc de minunea cu salam sasesc.

La Evian... pe de alta parte... n-am uitat nici clipul cu bebelusii in apa. Si stiu sigur ca asociam foarte bine marca cu imaginea.

In plus intentiile de comunicare pot fi extrem de variate: de la a genera cresterea vanzarilor (in mod numarabil clar) pana la a populariza un brand.

E demonstrat ca prezenta in campul nostru de perceptie, fie si periferic, a unui stimul, nu ramane neprocesata. Cu atat mai mult cu cat stimulul se impune pozitiv.

Posibil ca maine nu voi cumpara Evian. Dar raman cu numele in cap si cu o imagine pozitiva despre marca.

Ce as mai zice in plus e ca de fapt multe din reclamele bune devin "virale", daca ne gandim si ca perpetuarea unor replici printre bunicile din parc e tot o forma de viral. Dar nu toate reclamele care isi ating scopul devin virale.

Zilele arhitecturii la Cluj

2009-05-12T23:33:00.002+03:00

Responsabilitate (nici nu cred ca sociala..)

2009-05-03T18:39:00.003+03:00

Agentia: Ponto de Criacao

Sursa: Blogul lui Marius Buterchi

Make one move and the bunny gets it!

2009-05-02T19:29:00.003+03:00

Merita vazuta scena!
De pe vremea cand nu se sfiau americanii sa faca filme cu avioane care aterizeaza pe bulivar in ditamai orasul de cazinouri (cu botul evident in unul din numitele cazinouri).

ConAir. Eu zic ca merita (re-)vazut. Cu multi muschi pusi la bataie in forma cea mai pura, cu replici memorabile (vezi mai sus)...

Branding de provincie

2009-05-01T09:59:00.003+03:00

Ati observat numele magazinelor si bodegutelor din micile orase de provincie din categoria: Sebes, Corabia, Teius, Caracal, Turda... si asa mai departe?

Eu provin dintr-un astfel de mic orasel. Unde se pot observa aceleasi tipare. Micile magazine se numesc complicat ProInvest... sau Euro...ceva-pex. Nu e nevoie sa insist. Sunt sigura ca daca proveniti dintr-un oras mic stiti despre ce vorbesc.
Care e reactia comunitatii locale? Nimeni nu foloseste numele "de botez" al micii intreprinderi (ii zic asa ca e produsul unui mic intreprinzator, indiferent ce obiect de activitate are). Se stie si se recomanda "la popescu".

Va amititi Titanic Vals? Celebra scena cu palaria care oscileaza intre Mageanu si Stanciulescu ca sa mai scada din pret, pana ajunge sa fie mostenita gratis de la un avocat proaspat decedat. La fel ar arata acum aceeasi conversatie intr-un mic oras de provincie.

De ce?
Pentru ca afacerile pornite in micile orase sunt afaceri care apartin comunitatii si sunt reprezentative pentru un membru al comunitatii.
Trasaturile personale ale intreprinzatorului vor fi transferate asupra afacerii sale.
Produsul/Serviciul sau va fi testat pentru ca apartine comunitatii si pentru ca trebuie dezbatut.

Prin urmare o mica afacere dintr-un mic oras are de la pornire atu-urile unui brand consacrat (cu conditia ca initiatorul sa aiba o oarecare vechime in comunitate).
E un brand care se bazeaza preponderent pe combinatia comunicare-comportament. Adica are aderenta tocmai pentru ca se comunica despre el si comunicarea porneste de la atribute de comportament ale personajului central.

Asadar, bodeguta Damian din micul targ al ... ar avea exponential mai mult succes decat bodeguta lui Damian care se cheama The Lost paradise (nume destinat a se bucura pentru eternitate de ignoranta locuitorilor micului targ).

Pacat ca aceste mici medii paradisiace in care brand-urile ar putea crea chiar o cultura a comunitatii raman complet ignorante la cateva principii absolut elementare si chiar intuitive de marketing.

quizoo: sau cum imi voi impinge departe urmaritorii de pe twitter

2009-05-01T07:39:00.003+03:00

A aparut pe Twitter cu intentia de a da si altceva de lucru audientei decat sa povesteasca pe unde ia pranzul azi sau cat e de cald in metrou.
E cu intrebari de cultura generale si pe mine m-a prins complet: adica de azi dimineata de la 7 vanez intrebarile noi ale lui quizoo. Si postez update-uri in draci cu tot felu de raspunsuri.

Ma rog acuma trebuie sa mentionez mandria de a fi dat si raspunsuri corecte care nu mi-au castigat runde ca au fost prea precise sau altfel exprimate.

Lasa asta. Ma tem ca dupa ce cu greu am inceput sa gasesc in lista de urmaritori si oameni destepti, ale caror bloguri deja le urmaresc, o sa le umplu oamenilor paginile cu aberatiile mele criptice de tipul "@quizoo raspuns cal". Chestie care m-ar enerva si pe mine groaznic daca n-as fi complet addicted, mai ales ca inainte de acest moment am fost de-a dreptul rezervata in comunicarea pe twitter. Si nu glumesc. Am comportamente de dependenta. Sa va zic, n-am stiut raspunsul la intrebarea Melodie: the power of good-bye ___ si m-am gandit ca poate ca trebuie continuat cu ceva. Dau repede search pe google, prima chestie cu sens pe care mi-a autocompletat-o a fost "the power of goodbye lyrics" si raspund fara creier "lyrics". Fara sa ma duca mintea in febra momentului ca se cautasera probabil de multe ori versurile celebrei melodii...

Prin urmare... ma bazez pe acest mijloc pentru a-mi cere scuze celor care s-au asteptat sa primeasca ceva destept in schimbul urmaririi user-ului meu pe twitter.

Vara in preview...

2009-04-24T07:25:00.002+03:00

Cum facem ca sa ne asiguram un pic de racoare pentru caldurile care vin...

Probabil ca e vechi filmuletul si deja circulat... da' mi-a placut

D-na psiholoaga

2009-04-23T21:14:00.000+03:00

Azi am citit un post dragut pe blogul unui candidat la internship la firma la care lucrez.

Mi-a placut ca e personal si plin de emotia experientelor prin care a trecut, si in plus, zice si de mine :)(pentru cei care prefera varianta scurta): povesteste despre testele de inteligenta pe care le-a dat la noi si despre mine (d-na psiholoaga care le-a explicat testele). De inteles confuzia si fac mea culpa ca nici eu n-am zis cine sunt si cu ce ma ocup. De fapt povesteste despre cat de palpitanta a fost pentru el ziua aia.

Dar, asa cum e de asteptat partea dragutza pentru mine in toata poveste e despre mine. Si suna asa... dupa ce aparusem si eu pe undeva in poveste cu rol de personaj pozitiv, iata ca revine cu sequelul: descrierea pentru d-na psiholoaga era incorecta: de fapt era amabila si urata!.
Si toate acestea din dragoste pentru Ada (autoarea comentariului usor flatat de la subsolul rectificarii).

De la televiziune catre consumatori

2009-04-22T07:42:00.002+03:00

... despre consumabile in proces.
"Pentru ca un mesaj publicitar sa fie perceput, creierul telespectatorului trebuie sa fie disponibil. Scopul emisiunilor noastre este sa-l faca disponibil: adica sa-l distreze, sa-l destinda pentru a-l pregati, intre doua mesaje. Ceea ce vindem la Coca-Cola este timp al creierului uman disponibil".

Genial. Cuvintele ii apartin lui Patrick Le Lay si au aparut in 2004 in lucrarea "Conducatorii fata in fata cu puterea".

Imi imaginez ca pot sa sune socant. Dar mie imi suna a eleganta si echilibru perfect al produsului care este de fapt vandut. Imi imaginez programe perfect gandite si corelate cu audientele, un sincron frumos intre program si publicitate... Ma gandesc ca in mod ideal ar trebui sa nici nu simt cand intra pauza publicitara si incep sa fiu convinsa de necesitatea tuturor acestor minuntatii de care aflu.

In realitate... ma enervez la pauza publicitara cand dau peste reclame care clar nu mi se adreseaza. Mi se strica toata disponibilitate si ma apuca si amocu cand din publicitate sar in promo si mai vad si ce tare mi s-ar recomanda cine stie ce idiotenie...

Oare nacazul sa fie la marketing la tv? Sau... ca nu se pupa mk cu realizatorii de programe... sau cine mai stie pe unde...

Recomandari: Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic

2009-04-13T22:59:00.002+03:00

Fiecare barbat primeste zilnic vreo suta de e-mailuri prin care i se propune sa-si lungeasca penisul. Fiecare femeie primeste zilnic vreo suta de e-mailuri prin care i se propune sa-si lungeasca penisul. Dar numanui - barbat sau femeie - nu i s-a comunicat prin e-mail ca ar avea sanii mici si ca este rugat/a frumos sa-i umple cu silicon... Din colectia Bonton de la Nemira: Enciclopedia lucrurilor care ma sacaie zilnic. Mic tratat pentru intelectuali agasati.

Job de marketing si vanzari in productie publicitara (Cluj)

2009-04-07T21:48:00.003+03:00

Un prieten foarte bun angajeaza reprezentant de vanzari si marketing pentru firma lui de productie publicitara.

Echipa e tanara si foarte deschisa la minte. Isi doresc un om care sa dezvolte planurile de marketing ale firmei, sa faca intretinere de protofoliu de clienti si sa aduca clienti noi.

Trimite-mi un CV la oanamdamian [at] gmail.com, in care sa faci vizibila expunerea anterioara la cunostinte de marketing, ca ai permis categoria B, ca stii limba engleza. Te ajuta sa ai experienta in productie publicitara si eventuale cunostinte tehnice (intelegi mai bine produsele).
Include un text de maxim 200 de cuvinte in care sa spui pe scurt cum te gandesti sa faci ca sa creezi si sa implementezi un program de crestere a bazei de date cu clienti potentiali.

Ca sa ii cunosti (desi sunt men of few words) du-te pe site-ul lor: Spirographix.

Online: Jurnalism online nu inseamna stire

2009-04-01T21:47:00.004+03:00

Mi-a placut foarte mult post-ul lui Alex Mihaileanu despre ce inseamna jurnalism online.

In esenta e o pledoarie pentru calitatea care se obtine din analiza, din creativitate, din cautat si exploatat resurse de informatie.

Subscriu. Cred ca e o forma de umanizare a informatiei. Asa cum trend-ul brandurilor e sa se umanizeze si sa capete prezenta, la fel se intampla si cu informatia. Probabil pentru ca suntem in curs de depersonalizare, tindem catre cresterea calitatii umane a produselor mintilor noastre.

Mai multi dintre prietenii mei programatori mi-au spus ca daca si-ar schimba meseria ar face ceva cu lemn: mobila... something. Explicatia lor este ca e obositor sa ai constiinta ca produsul muncii tale inceteaza sa existe la o apasare de buton, pentru ca este perfect nepalpabil.

Personal: Nostalgie

2009-03-31T21:49:00.002+03:00

Am ascultat Pasarea Colibri. Si mi s-a facut dor
... de nopti in care am dezbatut filosofia lumii
... de dimineti cu cafea si tigari si fara mic dejun
... de joc de carti si vin
... de libertatea sa declar miercurea ca e duminica si sa-mi anunt prietenii ca sa nu cumva sa mearga la cursuri
... de infatuarea de a ma crede buricul pamantului
... de un inceput de idila cu "Esti fericita vad ca porti inel"

Cariera: Microjobs

2009-03-31T08:38:00.003+03:00

Ca recruiter urmaresc ce se intampla cu Microjobs.
Ma intereseaza pentru ca:
1. Se foloseste de un mediu despre care se vorbeste (Twitter)
2. In RO Twitter prinde cel mai bine pe populatia intre 21-30 de ani - adica acolo unde in industria de IT iti gasesti cam toata plaja de expertiza pe nivele de junior, medior si senior (nu ma refer la layere de management de nici un fel)
3. Favorizeaza comunicarea succinta: din nou, in industria de IT (si nu numai), vorbesti cu oameni care folosesc intens mediile online si care sunt obisnuiti sa priceapa rapid un mesaj si sa caute varianta scurta.

4. (Bonus) Au aparut anunturi ale altor site-uri de joburi (Joobs)
La nacazuri: merge aiurea layout-ul pe IE6.

IT: Despre programatori, concedieri si criza

2009-03-30T21:59:00.004+03:00

Am citit azi un articol care desi promitea senzatii, nu mi-a spus nimic.
Mi-a spus ce zic niste oameni cu experienta in IT, care nu zic pentru prima data lucrurile astea.

Din anii trecuti, de cand Clujul a inceput sa fie un nod al industriei de IT, am tot avut contact cu valurile de stiri legate de piata specialistilor.
Intr-o industrie care se bazeaza pe capacitatea intelectuala a resurselor, si care nu produce nimic tangibil, expansiunea rapida (asa cum s-a intamplat in ultimii ani)n-are cum sa nu produca dezechilibre, din cauza ca depinde in foarte mare masura de o resursa greu de controlat. Ceea ce in jurnalism se traduce prin explozii. Daca trendul e ca sunt cautati, atunci articole despre salarii exorbitante, despre deficit si zbaterile companiilor. Daca trendul e ca e criza, si companiile din IT au aceleasi provocari ca toata piata, atunci "se intoarce roata".

Asta cu "se intoarce roata" e din gama "ne furam caciula singuri", "razi, ca din timpul tau razi", si alte asemenea perle pe care le-am auzit prin scoala, sau alte ipostaze ale copilariei. Si are aceeasi valenta intens moralizatoare. (na! acuma sa-i vedem noi pe programatori, cand s-a intors roata!).

Oamenii de pe piata asta nu sunt diferiti decta pe alte piete. E doar o piata care a crescut mai tare si mai repede decat alte piete.
Efectul a fost presiune. Daca dimensiunile produselor cautate sunt pret, calitate si timp, pe orice fel de piata, atunci noi, ca industrie am presat pe cantitate si implicit pe timp, pe piata resurselor pe care le cautam.
Efectul a fost ca am afectat calitatea si pretul. Adica a crescut pretul maxim la care suntem dispusi sa contractam capacitatea intelectuala. Iar cerintele de calitate... sa fim seriosi, am vazut ca se poate supravietui si fara, deci mai putin efort de autoconstruire e mai bun decat mai mult efort.

Ce se intampla acum, e ca nu mai punem presiune pe cantitatea de resurse, ci pe calitatea lor. Pentru ca industria e fortata sa devina eficienta, ca sa supravietuiasca. E simplu.

Cand e criza primele zone afectate sunt serviciile. Gartner enunta pentru 2009 ca bugetele de IT ar fi bine sa fie investite in inovatie, sau sa nu fie cheltuite deloc.
In traducere la nivel de resurse inseamna concentrare pe managementul talentelor, pentru ca acolo e potentialul de invoatie maxim.

Recomandari: Audio Book-urie la tine in companie

2009-03-27T08:29:00.004+02:00

O initiativa Humanitas. De popularizare a produsului audio book.
Din cate stiu despre audio book-urile scoase de Humanitas sunt produse cu identitate clara: autor si cititor de calibru.

Din pacate nu pot sa dau link. Am auzit de initiativa la radio. Si e vorba ca cei de la Humanitas vin cu tot cu stand, cu audio book si cu personalitatea la pachet, in companie.

E o initiativa de marketing, normal, destinata publicului ocupat care nu prea mai are timp sa puna mana pe suportul tipar-hartie si sa citeasca. Da' e de cultura. Si merita incurajata!

Update:
am gasit pana la urma link la humanitas si initiativa.

Marketing: Despre algoritmi

2009-03-24T13:46:00.003+02:00

Am gasit un post mai vechi pe blogul lui Seth Godin. Foarte tare si la obiect.

Pe scurt: un algoritm este un set de instructiuni care iti permit sa rezolvi o problema. Atata timp cat problemele sunt similare, algoritmul functioneaza.

Un algoritm preluat de la Darwin este ca speciile care se raspandesc, castiga.
Prin analogie, ideile care se raspandesc, supravietuiesc. Cateodata, pe masura ce se retransmit, ele se schimba si e posibil ca asa sa devina si mai puternice.

Concluzia: fa-ti mesajul in asa fel incat el sa poata fi inteles si raspandit. Altfel moare.

Eliberadio: Sunt consumator de brand

2009-03-24T08:21:00.002+02:00

Stiu de mult despre mine ca sunt un consumator de brand. Ma intereseaza si ma gandesc la marcile cu care ma asociez. Plus ca sunt fidela numelor pe care le-am ales.

Cred ca un consumator de brand e azi mai mult decat un cumparator fidel. Face mai mult. Asta daca brandul are inteligenta de a cere.

M-am gandit la asta urmarind demersul Radio Guerilla: Atlas de antimitocanie urbana. Gandurile si valorile mele despre societate se potrivesc cu conceptul. Eu ma regasesc ca individ in consumul de guerilla. Nu vorbesc despre personaje. Nu sunt fan al vedetelor. Postul asta este coerent cu conceptele pe care le promoveaza (si toate personajele lui, inclusiv Craioveanu si Dobrovolschi, sunt coerente cu conceptul). Mai am exemple care mi-au venit in cap legate de campaniile radio Guerilla, cum ar fi ca "cine nu citeste e prost".

De-aia ma gandesc ca am gasit un super brand. Pentru ca se individualizeaza prin niste declaratii de valoare proprii.
In mod normal (asa cum arata piata locala, si de radio si de televiziune) un radio isi defineste setul de principii prin stiluri muzicale preferate, tip de stiri si cantitate de stiri, si eventual, la avansati, un set de emisiuni specifice.

Ce imi da in plus un brand destept: imi da niste idei. Care imi creeaza o apartenenta la un trib. Azi brandurile sunt etichete ale unor comunitati de indivizi. Cu cat mai mult pot ele contribui individualizarea grupului de consumatori, cu atat sunt mai puternice.

Frumusete pe muchie de cutit

2009-03-21T20:28:00.000+02:00

Este un titlu de show tv. Probabil importat. Habar n-am si nu conteaza.
Eu l-am aflat aseara. Din reclama.

Zice asa: "Toata lumea merita o sansa la viata!".
Si sansa e asa: Sunt niste oameni complexati de diferite defecte fizice, si care considera ca viata lor nu este implinita pana in acest moment din cauza nasului mare, sau burticii tremuratoare... Ei bine, ei au acum o sansa la viata. Facem chirurgie estetica, facem consultanta de stil, tundem, radem si frezam (sauvage, neaparat!).

Iar asta se numeste "o sansa la viata"!

Ca asa ne invata pe noi televiziunea, ca e e rau sa fii urat, e ca si cum nu ai avea o viata. Ca viata au doar cei frumosi. Ca succesul se obtine prin frumusete.

Pentru mine e incredibil. E abrutizant. Iar acestea sunt eufemisme (ma adresez acum uratilor si frumosilor care citesc si inteleg mai mult).

Oare tindem sa ne tampim? Sau ne place nefericirea si vrem sa o cultivam la masele care se vor convinge ca nu merita sa traiasca daca au nasul mare...

Marketing: Ce e aia marketing?

2009-03-21T09:33:00.001+02:00

Marketing NU e exclusiv urmatoarele lucruri:
1. Ceva ce face promovare
2. Ceva ce face vanzari
3. Ceva ce face evenimente
4. Ceva ce concepe reclame
5. Ceva ce incepe de la: uite ce producem, market it!

Marketing incepe de la:
1. Alegerea pietelor pe care le vizezi
2. Cat trebuie investit si unde
3. Ce produse trebuie eliminate sau dezvoltate (!!!!)
Marketing de calitate e responsabil de inovare (NU in textul reclamelor!).
60-70% dintre rezultatele actiunilor de marketing se produc in anii urmatori executarii lor (nu in anul curent).

Eu nu m-am intalnit pana acum in comunitatea locala cu specialisti de marketing care sa atinga autoritatea descrisa mai sus. (mai putin situatia in care specialistul de mk e si cu rol de manager general).
Am intalnit manageri care acopera partea "Marketing incepe de la:..." prin cunostintele lor despre industrie care produc intuitii despre incotro, cum, si cu cine.

PR 2.0

2009-03-17T07:23:00.000+02:00

Recomand Trainingul Social Media for Communicators.

Pentru ca mi se pare interesant si mi se pare ca va fi de ajutor pentru oamenii de PR sa invete despre cum functioneaza acest instrument nou al meseriei lor.

Cineva (vorbitori experimentati ai blogosferei) le va vorbi despre un ciocan nou care nu functioneaza daca dai cu el la fel cu cel vechi.

Cred ca avem tendinta de a ne folosi de instrumente sau principii vechi, ca sa facem lucruri pe care ele nu le pot face.

Si mai cred sincer in faptul ca blogul de companie nu ar trebui sa existe. Cred ca blogul trebuie sa poarte o fata umana. Iar daca are o fata umana, atunci nu mai e blogul companiei: e blogul acestui super valoros pe care il ai in compania ta.

Spiritul sitcom

2009-02-12T16:27:00.000+02:00

Am fost la teatru duminica trecuta.

In formula de familie, imbracati frumos si "lustruiti pe bombeu". Piesa clasica cu miros de dulapioare vechi de spiter. (chiar asa mirosea in sala de la decoruri).
Pe mine ma apuca emotia si respectul la teatru. Ma simt in vizita la cineva care face un lucru absolut extraordinar pentru mine: isi pune sufletul pe masa.
Nu a fost prima data cand am trait si sentimentul ca mi-e rusine cu ceilalti musafiri.
A mai fost asa o data cand in rolul copilului divin al lui Bruckner a aparut aclamat consistent pe toata durata piesei de sumedenie de dragutze, dl. Aurelian Temisan. Ma rog, star, piesa asa mai moderna... parca nu bate chiar asa la ochi.
Dar acum... publicul aplauda cand ii place o scena. Moare un personaj... actorii se concentreaza pe intensitatea starilor, si noi aplaudam! In spiritul sitcom, in care ne-am obisnuit sa ni se semnaleze cand radem si cand a aparut un moment demn de atentie pentru ca se dau aplauze.

Beneficiile crizei

2009-01-16T09:54:00.000+02:00

Am citit si mi-a placut, dupa ce m-am straduit vreo doua zile sa-l gasesc (poveste lunga despre PR-ul celor de la BusinessEdu.ro), articolul lui Dan Berteanu despre criza si efectele ei.

Ce mi-a placut (avand in vedere ca am mai trecut printr-o criza - desi nu asa de mare) a fost ca vorbeste despre criza ca test al valorilor. Intr-o perioada de boom economic, in care piata de resurse umane era un "buyer's market" cu atu-urile in mana candidatilor/angajatilor, a fost de impact orientarea organizatiilor catre filosofia "oamenii sunt cel mai valoros capital, si in oameni investim". Acum, in criza, echilibrul puterilor se reorienteaza in favoarea angajatorilor.

Acum, cu atu-ul in maneca, e usor de testat autenticitatea filosofiei mai sus mentionate.

Acum 8 ani, in plina criza, lucram intr-o firma de IT unde managementul performantei functiona asa: "daca nu-si fac treaba, le tai din salariu. Daca asta nu le convine, uite usa: sunt o gramada care ar vrea sa lucreze in locu' lor!". Greu de crezut ca se vorbea despre atat de cautatii profesionisti in IT din ultimii ani. Dar asa arata pentru mine testul picat al valorilor.

Ce astept de la 2009...

2009-01-07T10:01:00.000+02:00

Sa termin de citit cartile incepute in 2008 (vreo 5) si sa incep altele.

Sa apara in vara Harry Potter and the HalfBlood Prince (filmul).

Sa vad Five Minutes to Heaven cu Anamaria Marinca si Liam Neeson.

Sa ma obisnuiesc cu apropierea de 30 de ani.

Sa fac un proiect artistic despre grotesc si abrutizare. (o gluma artistica)

(underline: grotescul pozei (ca si postura), pierderea identitatii, abrutizarea, elasticitatea miscarilor si uratul figurilor). Tehnica: detaliu fin (baroc? realism?)

Sa invat despre umilinta.

Profile de cautat

2008-11-12T21:34:00.000+02:00

Pe o piata destul de haotica, in care rolurile se suprapun si se fac brambura, recruiterul pare sa fie cel care "tine interviul" sau face oferta de vanare de cap. Depinde cine esti si cum te simti: vanator sau vanat.

Rectificare: Recruiterul e un om de vanzari pe doua fronturi
- vinde o oportunitate. Pentru un potential cautat.
- vinde un profil catre un decision maker.

Azi, intr-o discutie destul de larga, m-am gandit cum arata profilul pe care, ca recruiter, mi l-as imagina ca varful de cariera al unui profesionist in devoltare de soft.
- prima surpriza pe care am avut-o in discutie a fost ca inca din studentie, profesionistul la varf de cariera e vazut ca un lider cu toate atributele asociate (mai putin leadership, dar despre asta alta data): motivat echipe, construit echipe, viziune, initiativa...
- a doua ar putea fi ca sunt inca tinere sperante care cred ca pentru un profesionist cunostintele nu sunt nici relevante, nici necesare. Asta suna grav, dar nu neaparat a asa de mare surpriza pe o piata in care "deficitul de specialisti e in crestere".

- ce mai ramane sa-l defineasca pe profesionistul nostru:
1. Pasiune: de felul care nu moare la 5.30 dupa-amiaza pentru alte chestii mai interesante, si de felul care te duce pe blog-uri, in comunitati, la webcast-uri, in articole... din timpul tau.
2. Expertiza: de felul care daca nu a fost data, se creeaza. Nu se opreste in "asa a fost proiectul la care am lucrat, incat n-am avut oportunitatea sa arat ce puteam". Creeaza oportunitatea sa arat ce puteam.
3. Atitudinea: De felul care se alimenteaza din competitia la nivel larg, cu toate varfurile de cariera de pe piata.

Am discutat cu oameni care se potriveau profilului. Cunosc oameni care se potrivesc profilului.

Despre America de dupa 9/11: Rendition

2008-11-11T20:56:00.000+02:00

Film, mai precis. Pentru ca ma pasioneaza si pentru ca il recomand: Rendition.

Fara multa incarcatura de nume. Despre solutii rapide. Despre solutii neortodoxe si cruzime.
Si despre cum ele sunt posibile si justificate numai pentru ca a existat in America un 9/11.

Merita vazut si pentru ca e un film destept. In structura si in poveste.

Club de lux la Cluj: Bamboo

2008-11-10T08:02:00.000+02:00

Azi dimineata am citit ca inaugurarea clubului Bamboo va intarzia cu o saptamana din cauza crizei economice mondiale. Aici e articolul.
Si asta mi-a asigurat o zi frumoasa. Pentru ca e absolut fabuloasa explicatia! Si precizia cu care criza s-a apucat sa afecteze fix clubul asta!

Plus ca mi-a adus aminte ca, in spiritul meu burghez si mic gospodaresc, ajung in fiecare sambata dimineata in piata. Adica fix la locatie, unde se poate vedea lejer evolutia lucrarilor, precum si gradul de lux.
Evolutia lucrarilor... habar n-am cum se leaga cu criza, da' merge, exact ca in orice fel de lucrare in constructii... asa un pic mai incet decat estimeaza proprietarul visator la momentul inaugurarii (de orice fel ar fi ea, inaugurarea).
Gradul de lux: absolut chestionabil, intr-o cladire in care toate detaliile iti urla in fata: ieftin si de proasta calitate. Nu cred ca e posibil ca acolo sa existe un club de lux. Asa cum nu cred ca as putea cumpara o canapea de calitate de pe partea cealalta la etaj, vis-a-vis de branza si alte lactate.

Turneu RONUA: TechEd review

2008-11-06T11:58:00.000+02:00

Lansez si eu invitatia (in calitate de gazda) la momentul Cluj al turneului RONUA TechEd Review.

Hot spots: relivrare prezentari TechEd.

Printre subiecte: cloud computing (ca tot vorbeam numai un pic mai devreme despre tendintele anuntate de Gartner pentru 2009).

Gartner: Trend IT in 2009

2008-11-06T11:24:00.000+02:00

"A strategic technology may be an existing technology that has matured and/or become suitable for a wider range of uses," spune Carl Claunch, vicepresedinte si analist Gartner.

Cum arata o sinteza a tendintelor IT din top 10 Gartner pentru anii urmatori, respectiv 2009:

Se vorbeste depre agilitate si flexibilitate: in modele de server, in arhitecturi web-oriented, in eterogenitatea sistemelor.
Se vorbeste despre creativitate: in sisteme corporate class care preiau conceptul mashup din zona cool web catre amplificarea modelelor pentru a livra si gestiona aplicatii.
Tot in zona de reinventare a conceptelor existente intra si aducerea sistemelor sociale: software si networking, in zona corporate intr-un proces de umanizare a imaginii.
Eficientizare: sisteme de comunicatii convergente, servere "beyond blades", mai mult echipament pe aceeasi amprenta energetica.
BI: legatura directa intre software si decizie top-level.

Ce imi ramane mie in cap: flexibilitate, creativitate, responsabilizare fata de resurse.

Sursa: Computing SA, 15 Octombire 2008

Un trend cool: sacosha

2008-11-05T10:18:00.000+02:00

E cool sa te duci cu sacosha la cumparaturi. E cool sa ai sacosha. E chiar ... un pic vintage cand ti-o faci tu. Mai ales atunci cand stii ca durata de viata a unei pungi de plastic e de 20 min iar timpul mediu de descompunere e de 400 de ani.

Si e cool sa vezi ca sunt oameni care fac lucruri, vezi pe cei de la X3 Studios si produsul Nu fi pungas!.

Mi-ar placea sa vad in Cluj ca oamenii se aduna intr-un club pentru o lansare de proiect de genul asta.

Film de colectie

2008-11-04T12:15:00.000+02:00

se numeste "Falling in love" e din 1984 si e o poveste spusa uman.
Merryl Streep si Robert de Niro se tot intalnesc intr-o stanjeneala superba pana ajung sa stie ca se iubesc, in ciuda casniciilor ok, a oamenilor ok langa care traiesc.

Mi-a placut sa vad atitudini umane si ne-explicitate la extrem (asa cum sunt filmele de obicei, mai ales cand sunt americane).
Sa ma uit la doi geniali cum trateaza... stanjeneala, un pic de umilire, bucurie, tristete si alte tot felu de emotii foarte zilnice.

A... si mai merita vazut pentru atmosfera, costume si lipsa telefonului mobil. Arata probabil deja ca un sf inteligent despre o lume in care nu ai cum sa anunti ca intarzii la intalnire.

Suita "de criza"

2008-11-04T09:29:00.000+02:00

Au inceput sa apara stirile despre propagarea crizei mondiale catre Cluj.
Aparent simtim deodata criza in concedieri masive si in estimari dublate ale numarului de someri.
Dar continuturile vorbesc despre "somaj tehnic" cu reinceperea activitatii in primavara... despre constructii... despre fabrici inchise deja de mai multa vreme.

Habar n-am de ce e o idee buna sa "importi", jurnalistic vorbind, o criza.
Si daca tot te apuci sa scrii despre criza in termenii astia: atunci sa vedem si cifrele de anul trecut. La "somaj tehnic", la constructii intrate in pauza din cauza iernii... Si o explicatie pentru faptul ca o fabrica furnizor IKEA s-a inchis, in conditiile in care inca nu au aparut scaderi ale cifrelor de afaceri care sa justifice scaderea consumului, cresterea somajului...

Nu e cariera... e optiune...

2008-10-28T19:16:00.000+02:00

...sa existi in afara sistemului?
Sa incalci reguli mici (in imaginea de ansamblu), sa iti asumi o neplacere de amenda, si placerea (pot sa presupun ca e o placere) de a fi complet nestigherit social.

Adica: sa stii ce inseamna ca vine politia la tine acasa, sa nu te sperie, sa stii ce e DE FACUT cand vine politia, si chiar mai bine, ce poate face politia.

Sa fii dat muzica tare, sa fii agresat (fara urme!) oameni ... si sa nu se intample nimic. Sau, sa se intample best case scenario, care arata asa:
1. Te agiti, faci ce-ti trece prin cap, urli si iti dai pantalonii jos, tragi cu arcul (adevarat!)
2. Unu' mai destept cheama politia
3. Cam intr-o ora... vine politia
4. Te legitimeaza (daca ai ALES sa iesi din casa)
5. Pleaca politia. (incarcand in duba vreo cativa mai tampiti care n-au avut buletinu la ei)
6. Il ochesti pe autoru' apelului (desteptu de la punctu 2) si faci promisiunea: "E, nu te prind io sa-ti sparg fatza!"

IT Board community meeting

2008-10-24T11:35:00.000+03:00

Intalnire de comunitate Microsoft. Se intampla maine la Cluj, de la ora 10.00 si e gazduita de ISDC la sediul din Floresti.

Dintre speakeri: Victor Constantinescu, MVP; Bogdan Morosan, MCI; Cristian Valean; Sebastian Vijeu; Tudor Damian, MCI.

Dintre subiecte: Botnets si Phishing, Virusi si spam, Windows PowerShell, SBS/EBS, Virtualizare.

Din experienta unor astfel de evenimente, stiu ca: or sa fie oameni faini si interesati, ca probabil vor fi aceeasi pe care ii revad pe la mai toate si ca o sa fie discutii destul de animate (despre interesante, nu ma pronunt pentru ca de obicei nu le inteleg - s-ar putea sa fie si asta un semn bun :).

Stiu toate astea pentru ca fac recrutare, marketing si hr in IT la ISDC de doi ani si jumatate.
In plus, asta imi da atu-ul sa fac si invitatia. Asa ca daca din cine stie ce accident ati ajuns pe blogul meu, si nu stiati deja de intalnire, haideti!

Cinema City

2008-10-24T09:46:00.000+03:00

Vesti bune! S-a deschis Cinema City la Iulius Mall. Se pare ca aseara s-au desfasurat taierile oficiale de panglica.

Uite si programul curent: http://www.cinemacity.ro/program.php?cinemaId=1803

In rest, pentru mine, care locuiesc in Floresti, nu e chiar o afacere sa fac cei 20 de km care se aduna de la mine de acasa si pana la cinematograf, dar e cool ca exista! Si cred ca asta ii impulsioneaza si pe cei din Polus cu proiectul lor de multiplex si o sa se mai faca unu'. Si mai cool!

De cariera

2008-10-20T20:29:00.000+03:00

Azi am avut o prezentare... despre cariera, pentru studenti. Din perspectiva unui recruiter.
S-a intamplat in cadrul unui eveniment, organizat de AIESEC: One Week University - suita de prezentari din partea companiilor de IT locale, toate destinate studentilor cu specializare tehnica.
Daca esti student, ti-l recomand. Mergi si asculta. Foloseste-ti resursele critice ca sa chestionezi si sa afli mai mult.
E unul dintre evenimentele in care companiile, pe langa subiecte de interes pentru publicul cu care discuta, aduc in discutie si oportunitatile de cariera, mediul companiei. Azi am vorbit cu studentii despre cum faci sa te angajezi la locul potrivit pentru tine. Si ne-am invartit destul de mult in jurul celor 5 minute pe care le ai la dispozitie in timpul unui prim interviu ca sa pui intrebari.
E prea putin timp si prea mare presiune. Toate rubricile de "sfaturi utile" pentru interviu iti spun ca o sa mai fii si judecat dupa intrebarile pe care le pui.
Asa ca atunci cand esti student, mergi la evenimente cum e OWU (apropo, azi a fost abia prima zi, intrarea la prezentari e libera si tot ce ai nevoie e sa consulti programul de pe site) si pune multe intrebari: sa pui intrebari incomode nu inseamna sa fii nepoliticos.
... Si nimeni nu te judeca la interviu dupa intrebarile la obiect. Dimpotriva, ar fi mana cereasca pentru un intervievator sa vada ca aduci in discutie subiecte serioase, care mai demonstreaza si ca te-ai documentat inainte sa vii la interviu!
Revin cu un comment cu link-ul la eveniment.

Manifest

2008-10-16T15:04:00.001+03:00

My high: a trecut de parlament legea privind indemnizatia de crestere a copilului. Mamele in concediu de ingrijire copil vor primi, in loc de suma fixa de 800 de ron, un procent de 85% din salariul brut pe durata concediului (asta daca trece promulgarea la Cotroceni), minim 800 ron.

Super tare! Ma bucur ca inseamna ceva ca am o contributie procentuala la bugetul asigurarilor sociale!

In plus...
Iata un proiect pe care il coc deja de vreo doua luni: spatiul meu personal in blogosfera!
Mie mi se pare mai mult decat o forma de comunicare. Mi se pare ca e ca atunci cand promiti prietenilor ca te lasi de fumat: e promisiune, e exprimata... noblesse oblige!

Am adunat experiente care merita povestite de pe o piata care arata in toate felurile: IT, mai precis dezvoltare software.

Vorbesc cu oameni, citesc, incerc si din toate astea invat. Si acum scriu un blog si invat si din asta (ma rog, cel putin sper ca o sa invat si din asta).

A, si in antet: o fotografie de Voicu Bojan.